Diaspora, râme

    Neoficial, campania electorala a pornit.
    Anul asta se aleg senatorii şi deputaţii pentru Diaspora. Vom vorbi despre Diaspora, pentru ca asta ne intereseaza pe noi, cei plecati din România noastră dragă.
    Aproape 70% dintre români viseaza să se întoarcă acasă în următorii ani, dar îi încurcă corupţia, nivelul de trai sau sistemul de sanatate. Din cauza asta... amâna.
    Şi-au adus familiile, muncesc, şi-au cumparat case şi au afacerile lor, dar concediul tot in ţara şi-l fac, pentru ca aşa este românul. Îi e dor de pământul pe care s-a născut.
    Politicienii işi aduc aminte de noi diasporenii, numai in prag de alegeri, când ne fac zeci de promisiuni, de care nu avem nevoie... să spunem drept. Promit ca dau zeci de mii de euro la cei ce se intorc, teren şi cate şi mai câte, doar in ajun de campanie. Dupa campanie... se iau cu treburile şi uita.
    Trăim in societati dezvoltate, dupa legi ale statelor care ne-au adoptat. Cu ce ne poate ajuta un senator sau un deputat pe noi? Vă spun eu. Cu nimic.
    În afara că trăieşte din bugetul României şi consuma parte din banii trimişi de noi în ţară la familii, nu ne pot ajuta cu nimic. Mai depune câte un proiect de micşorarea taxelor de la Ambasada care nu este aprobat, mai face doua poze pe la vreun cutremur ca sa vedem noi cum mângaie românii in nevoie şi cam asta este activitatea.
    Şi nu pentru că nu ar vrea. Pentru ca nu au ce să facă mai mult.
    Noi am plecat din România pentru o viaţa mai buna si mai civilizată, unde Statul sa ne respecte şi să ne apere. Nu ne-am abandonat familiile, nici copiii, asa cum ne acuza partea de populaţie care a rămas in ţară. Am avut curajul să o luam de la capăt şi să ne clădim o viaţa nouă.
    Am scris în titlu despre râme... Ei ne consideră niste râme.
    Nu trebuie să acceptăm asta. Nu trebuie să ne lăsăm agăţaţi în undiţa politicienilor. Meritam mai mult de-atât.
    Hai să-i tratăm şi noi, cum ne trateaza şi ei pe noi.

"Je Suis Amatrice"

Mii de italieni care in 2015 si-au pus la poza de profil si au strigat in cor "Je Suis Charlie Hebdo"... 
Acum cand Italia e lovita de o calamitate si 292 de persoane au murit,  trebuie sa priveasca o caricatura intitulata ''Cutremur a la Italieni''.

Au intitulat ''P*la cu salsa de rosii'', ''P*la gratinata'' si ''Lasagna'' care arata o mare de picioare si maini in daramaturi.
Italienii pe buna dreptate sunt oripilati. Si noi.
Cine nu ar fi? Glume macabre, care nu trec pragul ca si umor.
Asta oare sa insemne "Je Suis Amatrice"?

Diaspora evoluata

Nu stiu de ce toata lumea are impresia ca in Diaspora toti locuiesc in apartamente cu inca 30 de persoane, ca muncesc pana la epuizare sau strainii isi bat joc de cei care muncesc pentru ei.
Vad des articole si pro si contra Diasporei, care spun cam aceleasi lucruri. Aia pro, evidentiaza romanul muncitor din Diaspora, conditiile lui grele de munca, dorul de casa si de familie, iar cei contra, evidentiaza ca desi sunt munciti la maxim si terfeliti, ei se intorc in vacante cu masini luxoase si devoreaza alimentele din supermarket...
Pai sa ne intelegem... ori e bine, ori e rau?
Romanul care sta in Diaspora a evoluat fata de anii '95. Multi si-au luat casele lor, si-au adus familiile aici, au un standard de viata multumitor, isi permit sa plateasca studiile copiilor, sa isi intretina parintii ramasi in tara, sa mearga la teatru, la film, la opera, sa aiba contacte sociale si sa se distreze.
Muncesc legal, platesc asigurari sociale, stau in apartamente cu familiile lor si sunt integrati in societatea care i-a adoptat.

In comunitati exista biserici ortodoxe, penticostale, moschee, unde romanii participa la slujbe si se casatoresc, isi boteaza copiii, au activitati culturale si distractive, restaurante cu specific romanesc, unde socializeaza si reusesc sa se comporte romaneste.
Isi cumpara lucruri, isi permit sa mearga in vacante, sunt bine vazuti social ca cetateni care aduc un aport economiei in care traiesc, iar in comunitatile lor sunt ca intr-o mica Romanie.
Au firme la care lucreaza si cetateni din tara gazda, au afaceri in agricultura, media, hoteluri, restaurante si constructii, exact cum faceau in tara, dar pe bani mai multi.
Dorul de casa ar trebui sa multumeasca pe multi si luna aia petrecuta in Romania ar trebui sa va dea numai cuvinte de bun venit.
Pentru ca ei cheltuie mai multi bani in tara decat daca ar merge in Tenerife spre exemplu, doua saptamani cu all inclusive.
Dar nu, ei prefera sa-si vada rudele si sa cheltuiasca evident banii in tara, pentru ca asa e treaba.
Romanii din Diaspora nu-s niste rupti in cur care se falesc. Chiar au, pentru ca muncesc pentru ce au.
Nu mai confundati anii '90 cu anii 2016.

Reprezentantii romanilor din Diaspora

    Stiu ca am sa atrag multe antipatii cu ce voi scrie eu aici, dar nu-i bai. Si asa nu-s prea iubit.
Diaspora nu are reprezentanti, are doar cateva voci, care s-au autoproclamat ca reprezentanti, facand mai mult rau decat bine comunitatii.
Va spun si de ce...
Afirmatiile belicoase, asociatiile in familie si banii din DRP folositi in cu totul alt scop decat declarat, fac sa nu existe manifestari culturale pentru romanii din Diaspora la nivelul la care se anunta.
    Mai sunt niste asociatii ale asociatiilor, care nu fac nimic decat se aseaza pe la ciorbite cu diferite partide si povestesc vrute si nevrute, la un mic si-o bere, chestii care nu sunt executate niciodata, pentru ca nu exista solutie.
Dar ies in presa cu tot felul de absurditati de te lasa masca.
Credeti voi ca diasporeanul se va duce la vot daca nu are Sectia de Votare cat de cat aproape? Nu. Nu se va duce.
    Si dupa alegeri, o sa vina unul si o sa spuna: ''Vedeti, eu v-am zis ca boicotam alegerile''.
Mergi dom'le si plimba cercul. Nu esti mai bun decat Ponta, Dragnea, Rus sau Nastase care ne injura si ne face de doi lei.
Pentru ca cineva care se autointituleaza reprezentant al unei comunitati, nu indrazneste sa spuna asa ceva. Ne face un deserviciu. Ne face sa aparem in fata conationalilor nostri ca un rau, care actioneaza impotriva democratiei si liberului vot.
    In loc sa vina cu programe ce ajuta Romania... sa incerce sa faca schimburi de informatii la nivel comercial, stiintific, intercultural, sa incercam sa facem ceva pentru Romania in adevaratul sens al cuvantului, stam si ne injuram pe Facebook, aia fura in continuare si ramane totul la nivel de povesti.

    In tara in care DNA-ul aresteaza facand selectii, pentru ca nu au loc in puscarii, unde politistii care nu-s corupti sunt eroi, unde biserica este mai importanta decat sistemul de sanatate, normalitatea nu exista. Din cauza asta am plecat multi. Nu neaparat ca aici castigam mai mult.
    Congresul Romanilor de Pretutindeni, alta chiftea. Pentru ca era vorba de vreo 300.000 de euro, a trebuit sa fie facut si sa se aleaga niste reprezentanti. Patruzeci si ceva de oameni, nauci, care habar nu au avut de ce s-au aflat acolo si care au ales ca sef un popa. Nah... astia sunt.
Cat despre senatorul si deputatul de Dispora... nu ma mai chinui sa va zic, pentru ca ii stiti bine.
    Si ca incheiere, va intreb eu pe voi, cei din Diaspora. Cine va reprezinta? Ca eu nu-l vad pe reprezentantul ala.

Diaspora - intre boicot si demagogie

Diaspora este formata din Cetateni ai Romaniei, cu drept de vot, cu opinii diferite, cu vieti diferite si crezuri tot atat de diferite.
Sa poti crede ca vei reusi sa creezi un curent atat de puternic incat sa schimbi opiniile unor oameni care s-au reformat ca cetateni in niste state cu democratii puternice, este ca si cum ai spune ca maine vei scoate PSD in afara legii, ai impusca toti liberalii si l-ai aduce pe Rege la putere, asa mort, din frigiderul in care sta acum.
Ideea de boicot este naucitoare. Pentru ca nu se poate realiza si chiar de ar fi asa, ar fi o actiune daunatoare democratiei.
Libera exprimare, liberul vot... tot ce tine de societatea in care ne-am ales sa traim, ar fi anulate de o initiativa luata pur si simplu fara nicio baza si fara niciun folos.
  Schimbarile pe care le dorim, vin tocmai din acest vot.
Luati oamenilor si stampilati pe cei care credeti ca va reprezinta, lasati-i pe cei vechi ''la vatra'' si asa va reglati si problemele si vietile in acelasi timp.
Noi cei din Diaspora suntem mai mult interesati de taxele de Ambasada si de taxele ce le platim pe putinele proprietati pe care le mai avem in Romania. Nu stiu ce ar putea sa ne afecteze mai mult de atat.
Pentru ca viata noastra este in Diaspora si nu putem decat sa-i ajutam pe cei din tara cu sfaturi sau cu un vot pentru mai bine.
Avem si noi la randul nostru problemele, gandurile si viata noastra, ar fi culmea sa facem un rau Romaniei si sa-i boicotam ceva.
Mergeti la vot daca aveti ce vota, nu mergeti daca nu aveti vreme sau daca voi considerati ca nu trebuie. Dar in niciun caz, nu trebuie sa organizati nimic, contra libertatilor pe care le-am castigat asa de greu.

Emigrantul roman - sclavul si bataia de joc a strainilor

    De multi ani, romanii emigreaza.
Gasesti emigranti romani peste tot in lume, fie ea tara dezvoltata, sau mai putin dezvoltata.
Emigrantul roman se descurca orice ar fi, incearca sa munceasca si se integreaza.
Unii spun despre noi ca am fi sclavi, ca spalam babe la cur si ca adunam capsuni si muncim in agricultura.
Dragii mei, asta faceam si in Romania. Numai ca acolo munceam pe 1000 de RON si aici muncim pe 1000 de euro.
Sa nu-mi spuneti ca in Romania nu exista Azile de Batrani... oare angajatii de-acolo au masini de spalat la cur batranii? Nu cred... tot ei fac treaba, dar pe bani foarte putini. Cam care sunt sclavii sistemului?

    Cam asta face o ''spalatoare de cururi''... traieste in casa cu cea pe care o ingrijeste, are masa asigurata de la acelasi frigider, cazarea este gratuita si primeste si salariul care este net superior celui din Romania.
Agricultura este o alta ramura in care sunt romanii sclavi. Se face agricultura moderna aici, se munceste bine, dar esti platit cat de cat rezonabil, cam 3.5- 4.5 euro/ora.
Depinde cat lucrezi, ajungi si la salarii de 1300-1500 de euro. Poti locui chiar in zona unde muncesti, la costuri mai reduse, sau in apartamente separate cu familia.
Ai acces la sanatate si la educatie, adica spitalul te primeste pentru orice problema iar copilul tau sta la scoala cu ceilalti copii de spanioli, fara problema. O adevarata bataie de joc...

    Sistemul sanitar pentru cei ce lucreaza este o adevarata binefacere.
Orice emigrant care munceste, primeste ingrijire medicala nelimitata, fie operatie de inima, fie o zgarietura cu un cui pe santier.
Credeti-ma, nimeni nu te pune sa mergi pana la chioscul de vis-a-vis sa cumperi niste injectii sau aspirine, ca nu ti le asigura spitalul. Alta bataie de joc...

    Vedeti cat de infecte sunt spitalele lor, fata de spitalele din Romania... ce sa facem? Rezistam.
Administratia publica, isi bate joc de toti emigrantii si nu ii plimba de la un ghiseu la altul degeaba, le dau hartiile repede si cu un zambet amabil, cu siguranta ca rad de ei.
Politia nu ia spaga, sunt foarte politicosi, te ajuta daca esti pierdut in spatiu. Nici cand vrei o adeverinta, in bataia lor de joc te rfuza daca vrei sa le dai ceva.

    Romanii stau in special prin sate de pescari sau de agricultori, cum ar fi Marbella, Calpe, Barcelona, sau in insule Mallorca, Canarias, Ibiza... ca nu au multi bani sa se intretina.
Stau cu banii legati cu zgarci, pentru ca banca nu ii mai primeste ca au prea mari conturile.
Bataie de joc, zau...

    Care nu au fost luati la munca, si-au facut si ei niste mici magazine pe-aici, restaurante minuscule cu cate 300 de locuri, sunt reprezentanti pentru firme mari din lume, Chanel, RayBan, Gerovital...
Amarati, se descurca cum pot, ca doar sunt bataia de joc a strainilor.

    In ce va priveste pe voi, conationali ai nostri care sunteti super ok in Romania, va multumim ca ne purtati de grija si va rugam sa nu va suparati ca mai venim si noi pe-acolo, am veni cu masini mai mici, dar suntem atat de amarati, ca altele nu avem. Asa ca venim cu astea.
Ne plac manelele de la voi si asa ca indraznim sa le mai ascultam si noi. Iar cu semintele... aproape ca nu se vad ale noastre printre ale voastre.
    Va pupam si va asiguram ca va iubim, chiar daca vedem ca unii din voi se uita chioras cand va vizitam. Numai bine si ne place asa sclavi si in bataia astora de joc.

Alegeri

Diaspora... un loc de refugiu, unde incerci sa traiesti mai bine dupa ce ti s-au anulat anumite posibilitati in tara de origine.
Am incercat sa dau o definitie, dupa ce politicienii si-au batut joc de noi, ne-au spus pe rand, fantome, indieni, au explicat ca avem nevestele curve, ca suntem numai de la patru clase in jos, ne-au facut tradatori, lasi... nu mai spun, ca nu are rost.
Inainte de a pleca in bejenie, veneam pe-aici numai in concediu. Nici prin cap nu ne trecea sa ne stabilim aici.
Insa, dupa ce ni s-a inchis robinetul si bataia de joc a ajuns la cote alarmante, am cautat locuri mai bune pentru noi si familiile noastre.
Nu, nu suntem sclavii nimanui. Muncim si primim bani pe munca noastra, ne sunt respectate drepturile si noi suntem tratati ca oameni, nu ca surse de spaga.
Numai noi stim cum am reusit sa ramanem aici, sunt sigur ca foarte multi au avut multe neajunsuri materiale si sociale, pentru ca integrarea nu e usoara.
Conationali de-ai nostri spun chestii urate despre noi, dar ar trebui sa ia in calcul ca noi am avut curajul sa o luam de la zero intr-o noua viata.
Alta cultura, alta civilizatie, ceea ce nu este deloc usor.
Ne-am adaptat.
Mai usor sau mai greu, copiii nostri sunt premianti, inca putin si ajung adulti, feriti de obiceiurile romanesti.
Sunt copii care nu au vazut niciodata Romania, sau nu-si mai aduc aminte de ea.
Pacat... pentru ca vorbesc romaneste si striga in gura mare ca sunt ROMANI.
Nu va mai bateti joc de noi, pentru ca nu aveti dreptul moral sa o faceti.
Asa cum suntem noi, incercam sa traim departe de glia noastra, departe de familii si departe de tot ce inseamna neamul nostru.
Diaspora devine un interes pentru Romania numai in preajma alegerilor. In rest... un obiect de facut misto.
Voi faceti ce vreti, pentru ca noua ni se deschid ochii si o sa facem ce trebuie.
Contati pe noi la alegeri. Contati pe noi...

Eroul familiei

Incercam sa fac pe dracu-n patru sa fiu eroul fiului meu, sa dau tot ce pot mai bun din mine cand sunt cu el, sa il fac sa vada numai partile bune din comportarea mea, sa-l fac sa vada ce e cinstea, omenia si onoarea...
Dar mi-am dat seama ca langa el, toate chestiile astea imi apar, ies la suprafata si de fapt el este eroul meu, pentru ca el face ca eu sa dau tot ce e bun din mine cand sunt alaturi de el.
Model de urmat, copilul meu creste intr-o societate toleranta, fara de care eu nu puteam sa lucrez asa bine la educatia lui.
Si vad un copil frumos, curat sufleteste si bun. Un adevarat om.
Fara resentimente, fara ranchiuna si fara rasism, se comporta cu oricine cu bunatate si cu zambet pe buze, indiferent de culoare si indiferent de natie.
Preconceptiile noastre despre viata, el le-a depasit si noi am facut in asa fel incat sa nu i le insuflam.
Este eroul meu, al nostru si asa va ramane.

Parerea mea, nu e a mea...

Azi am reusit sa-l conving pe unul, ca parerile lui personale, nu-s in totalitate ale lui.
Dupa o discutie de aproximativ 20 de minute in contradictoriu, am ajuns la punctul sa-l fac sa spuna ca mine, cu argumente si mult chin, ce-i drept.
Dupa care, i-am aratat ca opiniile noastre sunt defapt opiniile celor cu care petrecem cel mai mult timp.
Ca si in politica. Unii sunt basisti, altii macovisti, altii johanisti... majoritatea au importat opiniile celor mai multi din grupul in care traiesc si le-au insusit si se bat pentru ele.
Daca trec in cealalta tabara, automat se ''destupa'', desi niciodata nu au fost ''incuiati'' si isi schimba forma de a gandi.
Opiniile noastre sunt foarte putine din ale ale noastre.
Felul in care gandim este puternic influentat de societatea in care traim, de frustrarile pe care le avem si de felul in care am crescut.
O sa vedeti ca cei care au fost saraci si multi copii la parinti, sunt mai toleranti, mai putin predispusi la actiuni brutale, mai intelegatori cu cei din jur, pe cand cei care au avut de toate, sunt mai egoisti si mai frustrati in fata nevoilor.
Si pe Facebook, observati ca intotdeauna o sa te injure unul care nu are poze la profil, sau are profilul limitat, sa nu poti ajunge sa-l vezi, care nu ar face asa ceva daca ai fi fata in fata cu el, sau daca s-ar afla in public.
De ce? Nu de frica... dar i-ar fi jena.
Asa ca... daca vrei sa ai o opinie numai a ta, stai vreo doua luni in padure si emana o opinie despre ceva.
Nici atunci nu-i sigur ca e numai a ta.
Si nu, nu am copiat de nicaieri, este numai o observatie a mea, pentru ca de vreo doua zile sunt cativa care spun ca-s prost.
Opinia lor. Poate le-o schimb.

Biserica

Tin minte ca l-am dus pe fiu-meu la biserica si a trebuit sa stam in genunchi o perioada si sa-l ascultam pe tarcovnic sau ce-o fi el cum zice niste chestii pe care Calin sigur nu le-a reperat. 
Si cum stateam noi asa in genunchi, Calin imi zice: 
-Tati, mai stam mult? 
-Nu cred sa mai dureze, ii raspund eu...
Bineinteles ca slujba s-a prelungit si intre nu stiu care paragrafe, pac in genunchi si cruci si alte chestii... 
Eu, ca un adult imbecil, am crezut ca pe copilul ala de sapte ani, o sa-l incante sa vada asa ceva.
In timp ce el isi lua timid o pernuta sa si-o puna sub genunchi, eu eram preocupat sa nu faca galagie sa deranjeze lumea din jur.
Si dintr-o data mi-am dat seama cat de tampit sunt, ca-mi chinui eu copilul sa stea pe branci si sa-l doara genunchii, ba mai mult sa-l fac sa taca, cand el ar trebui sa chiuie si sa bata din palme intr-un parc.
Brusc, m-am ridicat cu Calin cu tot si m-am dus direct in masina sa plecam la o inghetata. Nu am mai repetat experienta asta si nici nu o voi mai face vreodata.
Copiii nu ar trebui luati la asemenea manifestari. Sunt 100% convins ca nu-s fericiti sa-si juleasca genunchii asa. Lasati-i sa-si juleasca genunchii in parc, pe bicicleta si in general la joaca. Biserica nu-i treaba pentru copii.

Ziua noastra

Ma trezesc dimineata destul de devreme si ma duc sa pun de cafea, ca de obicei.
Azi e ziua noastra, a amandorura si trebuie sa ies sa iau un buchet de flori.
Dupa ce se trezeste toata lumea, imi felicit nevasta si ea pe mine si-mi fac drum in oras.
Mai beau o cafea in colt la cafenea si merg la florarie, insfac un buchet de flori albastre, habar nu am ce erau dar mi-a placut culoarea si ma car spre casa.
Ii dau florile, pupaturi... si-mi zice: ''Flori albastre... la prima noastra aniversare impreuna, mi-ai adus margarete albastre.''
Habar nu am avut, nu mai tineam minte.
Femeile tin minte intotdeauna amanuntele care le-au facut fericite.

Emigrant

Azi mi-a scris cineva din Romania si spunea ca vrea sa plece. 
Cu orice pret. 
Totul e gri, totul e pe relatii si vrea sa-si construiasca o noua viata de emigrant. 
Emigratul nu este pentru toti. Asa cum nu toata lumea are puterea de a-si arunca in traista doi chiloti, trei tricouri si o pereche de sandale, sa ia un autobuz si sa se gandeasca la faptul ca o perioada s-ar putea sa traiasca sub un pod. 
Emigrantul nu e un tradator si in acelasi timp, cel care nu pleaca din Romania, nu este un las ca nu-si ia viata in piept. 
Aici e vorba doar de caracter, adaptare si dorinta de schimbare. 
Ganditi-va bine daca vreti sa plecati, aici nu va asteapta nimeni cu un covor rosu sa pasiti pe el, dar in acelasi timp, aveti mai multe sanse sa ajungeti sa traiti confortabil si demn.

Patriotism

Azi am asistat la o discutie despre patriotism.
Vreo doi spuneau ca isi iubesc tara si ca ar pleca si maine spre ea, ei locuind in Diaspora.
Intrebarea urmatoare, a fost fireasca.
De ce mai stati? Fugiti acasa.
Aproape la unison, au raspuns ca ce naiba sa faca acolo, daca viata lor e aici...
Deci toata discutia a capatat un non sens, de care mi-era frica.
Au spus ca tara nu face nimic pentru ei, ca sistemul i-a aruncat peste granita si ca politicienii sunt niste hoti, iar poporul este sarac, invidios si rau.
Bun... sa tragem o concluzie.
Sunt patrioti, dar nu se intorc acasa, conationalii lor nu-s chiar oameni buni, patria nu a facut nimic pentru ei si continua sa nu faca, dar intr-o zi, se vor intoarce cu siguranta.
Intrebare... Voi ce ati facut pentru Patrie?
Inchei aici, ca m-am enervat destul in timpul discutiei.
Cel mai bine e sa ne declaram Cetateni ai Lumii si sa traim frumos si linistiti acolo unde ne place.
Decat sa declaram in felul asta patriotismul din noi.

Francezii incendiaza un magazin romanesc

Un Magazin Romanesc din Franta, a fost incendiat marti seara de doi francezi, care culmea, erau agenti municipali in orasul Denain. 

Idiotii de francezi, care sunt omorati de musulmani, au spus ca au actionat la imboldul primarului, dupa care au spus ca au facut-o pe cont propriu. 

Proprietarul magazinului, un tanar de 24 de ani, a cerut sprijinul Ambasadei Romane. 

Inca o data, vedeti cat de imbecili sunt francezii astia. 

Stirea a fost preluata din L'Observateur. 

Kebab fricos

Azi, toata ziua am vorbit cu Doru despre atentatele de la Bruxelles. 
Am dezbatut problema pe toate fetele si am ajuns noi la concluzia ca nu prea mai suntem in siguranta in Europa, au reusit astia sa bage frica in noi. 
Pe seara, zicem sa mancam un kebab, ca pustii nostri sunt fanii mancarii asteia si nu au parte prea des de ea. Zis si facut. 
Stiam un restaurant de-asta in Marbella care are si cane de miel si ne-am dus acolo. 
Ne-am asezat, am comandat si eu le spun ca ies la o tigare pana aduc astia mancarea.
Ies, aprind tigarea si dupa vreo doua minute se stinge lumina in tot localul, urmat de un zgomot ciudat.
Mi s-a facut un gol in stomac si primul meu gand a fost sa intru sa iau copiii.
Am aruncat tigarea cat colo si am dat sa intru in local in viteza.
Deodata, se face lumina si zice tare marocanul, ca scuze, dar a sarit o siguranta...
Ma intorc la locul meu si Doru imi marturiseste ca s-a gandit sa sara sub masa cand s-a taiat curentul...
Razand... ne-am dat seama ca nu prea e de ras, ca nenorocitii astia au arma perfecta impotriva noastra. Frica.
Sa va ia dracu', Nici la kebab nu o sa mai merg. 

Ziua Fericirii

Azi e Ziua Fericirii. 
Pai... s-o sarbatorim. Cine are. 
Din ce in ce mai multi o duc mai rau ca acum 10 ani, din ce in ce mai multe cupluri se destrama, din ce in ce mai multe femei sunt batute in familie, copii lasati pe locul doi din nevoia de a munci, nervi din cauza banilor, rautati din cauza saraciei, stres, nevoi... 
V-as zice sa va calmati ca toate trec, dar nu cred ca-s in masura sa fac asta, ca nici eu nu-s extrem de convins ca vom iesi din asta curand. 
Va urez sa fiti fericiti macar azi, de Ziua Fericirii.

Alb si negru

Ce ma scoate pe mine din minti, este fraza ''nu toti sunt la fel''. 
Dar cum sunt? 
Tiganii sunt ''mai'' ca romanii sau romanii sunt ''mai'' ca tiganii? 
Dar hotii romani, presupun ca nu-s toti la fel. 
Nici oamenii cinstiti nu-s toti la fel, fie ei tigani, fie romani. 
Cioara hoata sau blond hot, nu-i acelasi lucru?
O gramada de tampenii brazdeaza net-ul asta, viata noastra sociala si prejudecatile pe care le mostenim.
Cand erai mic auzeai: ''nu te juca cu ala ca e bronzat, sau ca e sarac, sau...'' mai stiu eu ce.
Ma intreba fiu-meu acum cateva zile cand a vazut un cersetor, daca e tigan.
Da, dupa fata cred ca era. Dar eu ce sa-i raspund? Ca asa cred eu?
I-am zis ca nu stiu... e un om care nu are sau e unul care face bani din asta.
Incercati sa cunoasteti mai mult romanii.
Incercati sa cunoasteti mai mult tiganii.
O sa vedeti ca treaba nu este chiar asa cum presupuneti voi. Prejudecatile sunt pentru prosti.
Traim in secolul XXI.

Fumat

M-as lasa de fumat, dar cred ca as fi ciudat fara macar un viciu. 
Cand au aparut atentionarile alea pe pachetele de tigari, le citeam si ma gandeam ca trebuie sa ma las. 
Si m-am lasat. De citit atentionarile. 
Fumez in orice situatie. Pe ploaie, pe vant, pe grindina... nu am reusit scufundat in apa, dar trag nadejde ca intr-o zi, se va rezolva si problema asta. 
Important e sa nu fumezi ceva ce nu poti trece prin vama. In rest... pipa, trabuc sau tigara, e ok. 
Nicio lege nu ma poate face sa ma las, doar ma poate face sa ma adaptez la interdictie.
Asta e... trag aer in piept si ma duc sa-mi aprind o tigara.

Vertebratul

Un barbat poate trai la fel de usor fara compania unei femei. 
Fetelor... ati luat avant cand am scris ca sunteti de neinlocuit. Chiar sunteti...
Dar asta nu inseamna ca nu se poate trai fara voi. 
Barbatii sunt destul de activi cand sunt singuri. 
Telecomanda, cheia fericirii intr-o casa, nu mai trebuie impartita, televizorul ramanand pe fotbal, stiri sau pe filme porno. 
Consumul de curent ar scadea vertiginos, frigiderul avand pauze destul de mari, fierul de calcat la fel si masina de spalat, ce sa mai zic.
In schimb, iti poti face rost de cate o menajera lunar.
Copilul il poate scoate in oras si daca il ia de la ea de la scara, asa evitand atentionarile de genul ''ai grija sa nu cada in cap, stii ca el se catara sus''.
Nu trebuie sa mai fie doar el ''baza a familiei'', dar poate ramane un tata iubitor si atent.
Si in ultima faza, nu va trebui sa rezolve in doi, probleme pe care nu le are fiind singur.

Paduchi

Tocmai m-am intors de la frizer. 
Capul meu, nu mai arata ca o tufa de Venetia... am un frizer de vreo opt luni, care ma tunde binisor si relativ ieftin. 
Are vreo 60 de ani si niste glume, cam de varsta lui. emoticon grin Dar e simpatic. 
Imi zicea ca ii place ca noi romanii ne tundem scurt si ca nu a gasit niciun paduche in cap la noi. 
Pe cand la nemti, francezi si alti civilizati... cam da. 
Uite ca ma bucur.

Noblesse oblige

Intru sa imi iau tigari la tutungerie... 
Chiar cu mine da sa intre o tipa. O las pe ea prima, ca asa se face si ma pun la coada. 
Ea a luat-o la dreapta. La ziare si reviste. 
Dupa ce isi alege ziarele, se intoarce la coada si se pune cu tupeu in fata mea. 
Cand ii zic... Imi raspunde:
- Care e treaba? Am intrat inaintea ta in magazin.
Nu era blonda... :)) m-a lasat fara replica.

Telefon

Ma intreaba unul, de ce nu imi schimb telefonul? 
Ca doar am bani sa-mi cumpar un S7 Edge...
In primul rand ca nu stiu de unde stie el ca am eu atatia bani, sa folosesc un joc de cuvinte si in al doilea rand, nu inteleg de ce as da 850 de euro pe o paleta de ping-pong, care nici in buzunar nu intra. 
Am un IPhone 5, nu face el poze prea clare, dar pentru mail, whatsapp si Facebook, e numai bun. Si mic, sta bine la buzunar. 
Aaa... de ce nu l-am afisat pe Face cand l-am primit? Ca nu-s cocalar, de-aia.

Zbateri si energii pierdute

Ma gandesc serios ca ne cam zbatem degaba in viata asta, pentru ca oricum crapam intr-o zi.
Si m-am agitat pana acum, sa fac ceva bun pentru omenire, dar nu prea mi-a iesit...
Orice bere pe care o bei ziua, sau orice cutie de lapte, o pisi seara si a doua zi o iei de la capat.
Stim clar ca murim, inca din frageda pruncie, dar tot ne agitam sa ne facem o casa mai mare, sa adunam mai multa mobila, sa ne cumparam niste masini scumpe si sa agonisim zi de zi, spre disperarea unor vecini care vor si ei sa fie ca noi.
O tampenie...
Ma bucur ca il am pe fiu-meu, care, poate asta o sa fie realizarea mea in viata pentru omenire.
Sper sa descopere el ceva bun, daca eu nu am reusit. Si daca nu el, fiul sau fiica lui...
E singurul care ma motiveaza sa nu imi cheltuiesc banii pe alte bucurii ale vietii.
In momentul de fata, este investitia mea majora si unica.
In educatia lui si in sanatate.
In rest... la dracu' cu masini, case si alte obiecte.
Viata sa fie, ca in rest chiar nu mai conteaza. Ca-i numai una.
Si ma bucur, jur, cand il vad pe vecinul meu in Jaguarul lui rosu decapotabil. (nu are copii, deci sa se bucure de altceva care inlocuieste copilul)
Oricum, o sa fim toti vecini la 2 m sub pamant.

Simtire

Intru sa imi iau tigari la tutungerie... 
Chiar cu mine da sa intre o tipa. O las pe ea prima, ca asa se face si ma pun la coada. 
Ea a luat-o la dreapta. La ziare si reviste. 
Dupa ce isi alege ziarele, se intoarce la coada si se pune cu tupeu in fata mea. 
Cand ii zic... Imi raspunde:
- Care e treaba? Am intrat inaintea ta in magazin.
Nu era blonda... :)) m-a lasat fara replica.

Vertebrate

Dom'le... acum am vazut pe cineva care zicea ca femeia fara barbat e aproape de zero, e neajutorata si firava, intr-un cuvant, e vai de mama ei. 
Acuma, ce sa va zic eu. Nu stiu la ce ii folosesc eu nevesti-mii, ca ea se cam pricepe sa gateasca, sa repare chiuveta, sa repare fierul de calcat, stie sa bata covoare si chiar sa zugraveasca. 
Ba mai mult, muta mobila in casa cand taman trebuia sa stea, ca era gravida. 
Bai baieti... voi nu vedeti ca sunteti mai putin decat necesari unei femei? 
Ne tin pe langa ele sa nu fie singure. In rest... se descurca mai bine ca noi. 
Sunt si mamifere si vertebrate. :))))) Si au si sentimente. :)))))
Va salut baieti.

Refugiatii

Mai... prietenii refugiatilor. 
Nu-i mai asemanati cu romanii care au fost primiti de alte state. 
Pentru ca aia nu-s ca romanii. 
Romanii nu au fost primiti cu cazare si masa, cu indemnizatii de cateva sute de euro pe luna, ajutor la integrare si job-uri. 
Romanul a aterizat in Europa, a dormit sub pod daca nu a venit la cunoscuti, a indurat umilinta rudelor lor mai bogate, a reusit sa faca banuti sa-si inchirieze o camera, si-a adus familia si i-a ajutat si pe aia prin munca lui.
Romanul plateste taxe, plateste chirie si plateste moral ca nu e la el in tara.
S-a chinuit sa-si faca un rost si nu a luat totul de-a gata.
Ba mai mult, majoritatea romanilor din Diaspora, ''merg pe varfuri'' sa nu deranjeze.
Eu nu zic sa nu fie ajutati. Dar noi romanii, nu am daramat nicio granita spre vest sa intram cu japca. Sa-mi fie cu iertare.
Asa ca... mai subtire cu asemanarile.

Copilul meu, e un copil fericit

Copilul meu, e un copil fericit.
Si in fiecare zi, imi spune asta, prin felul cum rade, prin felul cum se comporta si prin felul in care isi da silinta sa fie un caracter frumos.
Si stiti de ce?
Pentru ca noi il sustinem in tot ce face, incercam sa-i fim sprijin si orientare, dar in acelasi timp sa nu-l silim sa fie ca noi.
Vrem sa fie EL, o persoana originala, fara sa copieze pe cineva, cu un caracter propriu si liber, nerestrictionat de nimeni.
Are aspiratiile lui, nevoile lui, visele lui...
Noi nu facem decat sa il ajutam sa le implineasca.
Il iubim si-l sprijinim, investind in educatia lui si in aspiratiile lui.

Emigranti

Stateam si ma gandeam, cum ar arata Europa fara emigrantii romani care muncesc in Diaspora.

Cred ca nu ar fi prea roza situatia. Muncim mult, ieftin si bine.

Si tot nu suntem apreciati la adevarata valoare, pentru ca 1% dintre ai nostri, ori cersesc, ori fura, ori mai stiu eu ce fac.

Sa nu uitati ca emigrantii au ridicat lumea.

Depinde din ce unghi privesti...

Am fost la aprozarul din colt de am luat niste salata, rosii, banane, prune si castraveti... chestii de-astea ''leguminoase''. 
Mahomed, marocanul proprietar, ma intreaba daca in Romania mai e criza cum e la ei in Maroc. 
M-am uitat intr-un ochi la el si i-am zis ca la noi nu a fost niciodata criza, ca intotdeauna am fost saraci. 
Daaaaa... raspunde el, de-aia va plimbati voi romanii pe-aici numai cu masini scumpe si mergeti numai in locatii de lux. 
Pai deh... nu ti-am zis ca la noi nu a fost niciodata criza?

Schimb

De cand m-am mutat in Spania, mi-am schimbat stilul de viata. 
Romania m-a ajutat sa fiu ''baiatul descurcaret'' care cu o mica spagulitza si un zambet ''cu dintzii dezveliti'' rezolva micile inadvertente din ritmul vietii mele cotidiene. 
De cand sunt aici, nu ai cui sa dai o spaga, nu ai de ce sa te feresti de un control... cam linistita treaba. 
De ceva timp incoace... nu mai pot sa stau fara somnul ala mishto dintre ora 14 si 16... Dar m-am invatat. 
Nu cred ca vreau sa schimb inapoi.

Mda...

Printre multe alte chestii, imi iau din Mercadona o cutie de prezervative...
Ajung la casa si dupa ce trece prin masina toate produsele, ajunge la cutia sugubeata. 
- Hahaha... noche caliente, hahaha... Zice ea... 
M-am pus rosu si nu stiam cum sa ma car mai repede. 
Ce ti-e si cu occidentalii astia...

Impreuna

Zile si nopti, luni si ani... impreuna. 
Bine, rau, fericire, disperare, tensiune si destindere, toate la un loc intr-o viata. 
Am ajuns sa traiesc viata ei, pentru ca a mea deja nu-mi mai apartine. Am daruit-o. 
Si este in siguranta in mana lor, a ei si a baiatului meu. 
Se pricep de minune sa o pastreze frumoasa, armonioasa si sa aibe grija de ea. 
Este o binecuvantare sa iti unesti destinul si viata cu cineva, sa nu traiesti doar impreuna. Pentru ca avand o viata comuna, ai parte de totul la dublu.
Zile si nopti, luni si ani... impreuna.

Perfect

Nimeni nu e perfect... de exemplu eu sforai noaptea.

Vreau sa uit

Chestia cu "nu uita de unde ai plecat" mi se pare o chestie ciudata...
Poti sa uiti. Chiar e bine sa uiti. 
Am mai zis-o si o mai repet. 
Trebuie sa evoluezi si daca nu mai vrei sa faci ce ai facut sau nu vrei sa mai ai aceleasi obiceiuri, uita "de unde ai plecat".
Cei care sunt plafonati, nu uita. Pentru ca nu pot. Mai mult

Saracie

Nu stiu daca ati observat, dar saracia aduna oamenii iar bogatia ii indeparteaza unii de altii. 
Nu-mi imaginez de ce, ca tot intr-o groapa ajungi sau tot cu o furculita mananci. 
Nivelul de cultura trebuie sa conteze intr-o relatie de amicitie. 
Nu m-ar deranja sa fiu prieten cu un Conferentiar Doctor Docent fara casa si pe drumuri, dar nu as putea cu siguranta sa fiu amic cu unul ca Becali, care este un imbecil cu bani. 
Sunt care fac ceva bani si devin snobi. 
Si revin la realitate dupa ce ii pierd.
Banii sunt doar un instrument.
Adevarata valoare a unui om este alta. Nu va lasati inselati de ce are cineva.
Minunati-va daca e cazul de mintea lui. Restul...

Discutii

Din cand in cand, am nevoie sa stau de vorba cu mine. 
Si momentele astea mi se par cele mai importante, momente in care constientizez cum este viata mea si ce vreau sa fac cu ea. 
Sunt discutii serioase, despre familie, despre vecini, despre oamenii importanti de pe langa mine, despre ce am devenit si despre ce voiam sa devin. 
In general, se termina bine toata sporovaiala asta, dar mai sunt dati cand sunt certat bine. 
Dar intotdeauna, toata treaba asta e constructiva.

Ploua

Ploua. 
Incet si cu picaturi marunte. 
Motanul meu, sta in fata geamului si parca numara picaturile de ploaie. 
Cu labuta lui, incearca parca sa-l stearga sa poata vedea afara.
E linistit... si eu sunt linistit. 
Ploaia asta ne face sa cadem intr-o letargie puturoasa, ca mirosul unui Jack Daniels, dupa o noapte de petrecere.
Ploua.

Obosisem

Obosisem...
M-am intins in iarba plina de trifoi, pe spate, la umbra unor copaci mari si batrani, care aruncau o racoare binefacatoare trupului meu istovit si secatuit de atata caldura. 
Eram asa istovit, incat simteam ca imi intra in cap o pietricica pe care ma asezasem, dar nu aveam puterea sa ma misc. 
Ma uitam la trifoi, sa gasesc unul cu patru foi, sa simt ca nu m-a parasit norocul. 
L-am vazut... si m-am linistit. Norocul nu ma parasise. 
Cum nu ma parasise nimic bun din viata mea. Tot ce a fost bun, a ramas langa mine.
Doar obosisem...

Si noi plangem

M-a intrebat fiu-meu daca baietii plang... pentru ca el cateodata mai plange cand se loveste si vrea sa stie daca asa face un barbat. 
Da fiul meu... si barbatii plang. 
Eu am plans cand eram mic si am crezut ca tata nu mai vine acasa, ca era in delegatie. 
Am plans cand m-a tras dirigintele de urechi ca am spart geamul la scoala cu o mingie...
Am plans cand mi-a murit un coleg de scoala...
Am plans cand a murit bunicul meu...
Am plans cand am luat examenul la liceu...
Am plans cand am plecat de-acasa de la parinti...
Am plans cand te-ai nascut tu...
Am plans cand ai intrat la scoala...
Da, fiul meu... si barbatii plang.
Suntem oameni, avem simturi si sentimente. Este normal ca si barbatii sa planga.