De-odata am ramas fara semnal la radio si a pornit melodia asta pe stick-ul pe care il aveam conectat.
In cateva secunde aveam ochii umezi.
Cateva minute m-am gandit ca asta e povestea noastra a diasporenilor, m-am gandit la parintii mei, la prietenii mei care sunt si ei raspanditi in toata lumea, la serile in care stateam la o poveste in jurul unui foc plin cu cartofi pusi la copt, la fiul meu care nu traieste in tara lui, la mine care mi-e atat de dor de copilarie si de locurile in care m-am nascut.
Poate intr-o zi... se face primavara si o sa ne intoarcem la ce iubim cu adevarat.
