Pentru ca asa am vazut la tata, asa am fost crescut si ma multumeam ca am sa mananc bine si sa ma descurc pe la spital, pe la primarie, ca la urma urmei, ii mai descurcam si eu pe altii cand aveau nevoie.
Declicul pentru explozia din mintea mea, a fost intr-o vacanta la Madrid, la un amic de-al nostru, cand i-am spus ca as vrea si eu sa ma inregistrez ca stau in Spania. Mi se parea aproape imposibil si dupa cum povesteau altii, era un sistem impenetrabil, mai ales pentru romani.
''Nicio problema, imi raspunde, maine mergem dimineata la primarie si te inregistram acolo''.
Dimineata m-am trezit si urmandu-l am intrat spasit in Primarie, in urma lui... a scos un bon de ordine de la o masina si ne-am asezat pe o bancheta sa ne uitam la un televizor la care se derulau numerele de ordine.
Dupa aproximativ zece minute de asteptat, cu aerul conditionat care imi inghetase spinarea, ne prezentam la biroul cu pricina. Birou, nu ghiseu, ati citit bine.
Ne-am asezat pe scaune si i-am dat pasaportul meu oficiantei care era toata numai un zambet.
Dupa alte zece minute plecam de-acolo cu o hartie prin care certifica faptul ca eu stau la adresa la care am declarat-o.
Asta m-a facut sa imi schimb ideea despre viata pe care trebuie sa o traiesc de-acum incolo. O intamplare banala, care mi-a marcat toata existenta de dupa.
Mi-am dat seama ca se poate trai frumos, fara spagi si fara atentii, mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma complac intr-o viata anosta doar pentru ca am facut o casa, ca nu trebuie sa-mi cresc copilul intr-un loc inchis in mentalitati si obiceiuri slugarnice.
Si am hotarat sa plecam, sa ne eliberam de povara pe care o purtam.
Nu este important doar sa traiesti, este foarte important si cum traiesti. Nu apartii niciunei tari, niciunui pamant anume, esti un om pe Pamant care trebuie sa aiba o viata frumoasa.
O casa, o masina, sau orice lucru, nu te pot tine pe loc. Trebuie sa te gandesti ca este important sa traiesti fericit, liber si neingradit de nimic, nici macar de obiceiuri sau traditii. Fii liber, lasa mintea sa gandeasca exact cum vrei tu, nu cum vor altii.
Daca as da timpul inapoi, as ruga-o pe mama sa plece din tinerete, sa ma nasc acolo unde ii este ei bine. Pentru ca in Romania comunista nu i-a fost bine cu siguranta.
Mi-am dat seama ca nu apartin Romaniei. Nu apartin niciunei tari. Merg unde mi-e bine si ma simt fericit.
