duminică, 18 februarie 2018

Daca nu noi, atunci cine?

Cum e dom'le sa fii roman in Diaspora si sa nu cumperi de la magazinul detinut de un roman, sa nu bei o cafea la cafeneaua unui roman, sa ocolesti frizeria unui roman, sa nu mergi sa mananci o prajitura la cofetaria unei romance, sa nu pui piciorul in service-ul unui mecanic roman, sa nu ai telefon de la singura companie romaneasca de telefonie?
Aaa... stiu. Au servicii proaste si nu se merita sa mananci vreo savarina si sa-ti iasa vreo buba, sau sa ti se intrerupa convorbirea tocmai cand povestesti despre bauta de aseara. 
Vreau sa va spun ca bastinasii se orienteaza spre serviciile romanilor, care in ultimii ani s-au dovedit a fi din ce in ce mai bune si la preturi onorabile. 
Au evoluat, si-au luat aparatura moderna, au magazine frumoase si au constientizat ca salamurile spalate cu otet, nu se mai pot vinde. 
Dati-le inca o sansa micilor intreprinzatori romani din Diaspora. 
Daca noi nu ne ajutam intre noi, cine sa o faca?

sâmbătă, 3 februarie 2018

Ganduri despre refugiati

fotografia este de pe net


Au 10 si 11 ani, frate si sora din Siria.
Ajunsi aici in Spania de un an, o data cu valul de refugiati care a venit pe jos din Turcia.
Spania i-a primit cu bratele deschise, dupa ce au stat multa vreme intr-o tabara din Austria.
Abel si Shaina sunt doi copii frumosi, care au invatat sa vorbeasca repede in spaniola ca orice copil receptiv.
Au facut cateva clase in tara lor de origine, pentru ca bombele si tirurile de mitraliera i-au cam deranjat si au stat mai mult ascunsi.
Parintii lor sunt oameni normali, musulmani, mama nu poarta burka si tatal munceste la un serviciu pe care i l-au gasit autoritatile locale.
Jumatate din viata lor scurta, au trait-o cu teama, in mijlocul unui razboi pe care ei nu-l inteleg si nu prea au avut vreme sa se joace, sa cante si sa sa zburde, pentru ca a trebuit sa-si caute hrana zilnica, sa stea la cozi pentru ajutoarele ONU si sa se fereasca de arme.
Si ma gandeam la copilul meu, care e fericit si nu are nicio grija. Asa ar trebui sa fie orice copil din lume, de orice natie. Fara ura, fara prejudecati si fara sa oprimam social pe nimeni.
Dintr-un fotoliu cu o cafea in mana, e foarte usor sa spunem ca nu trebuie sa facem nimic, ca nu trebuie decat sa-i tinem la departare, ca ne imbolnavesc sau ca ne strica noua civilizatia.
Va rog sa va ganditi la asta, inainte sa va incruntati si sa nu acceptati ca si ei sunt niste fiinte care au nevoie de o viata normala, veniti dintr-o civilizatie plina de ura si razboaie si e normal sa se poarte ciudat intr-un fel.