miercuri, 24 octombrie 2018

Cum se vede din cealalta parte

Stai si te uiti la televiziunile din tara mama... si nu-ti vine sa crezi ce vezi.
Te uiti la stirile de la ora cinci, vezi copii flamanzi, vezi politicieni penali, vezi oameni in strada care stau degeaba pentru ca nu-i baga nimeni in seama si iti aprinzi o tigara, gandindu-te ca parca nu era chiar asa cand ai plecat tu de-acolo.
Si te feliciti in gand ca esti departe de toate framantarile astea, te simti nepuncios in fata nevoilor conationalilor tai, deschizi in mod automat frigiderul sa vezi daca ai tot ce-ti trebuie in el, parca sa fie ca o asigurare mentala a actiunii tale de emigrare.
Si te asezi mai comod in fotoliu si suni la parinti sa vezi ce fac, daca sunt ok si sa le spui sa nu iasa prea mult pe-afara ca s-a racit afara deja. Si ii rogi, Doamne... a cata oara, sa vina si ei la tine, sa se mute de tot aici, unde batranetile le sunt macar asigurate medical, dar ei te refuza iar, motivand ca vor sa moara la ei in tara si nu vor sa fie o povara pe capul tau.
Nu o duci extraordinar, dar macar ai minimul necesar, banii iti ajung de la un salariu la altul, copilul are tot ce ii trebuie la timp, in caz ca te imbolnavesti nu ai nevoie decat de un telefon dat la salvare, vecinii iti zambesc, colegii de la servici iti zambesc, oficiantii din administratie iti zambesc, politistii nu-s pe post de sperietoare, reusesti sa faci si cate un concediu pe an, seara mai stai la cate o cafea sau o bere pe o terasa, ai o viata calma si linistita, intr-o tara cu infrastructura, curatenie si oameni civilizati.
Daca in primii ani te batea gandul sa te intorci vreodata, acum ti-a trecut. E greu sa te intorci la paine, daca te-ai invatat cu gustul cozonacului...
Acum vine vremea sa te gandesti la concediul de Craciun, pe care vrei sa-l faci in Romania, in satul tau natal, in casuta care miroase a busuioc si data cu var proaspat de tatal tau, care vrea sa te primeasca cu casa curata.
Si ai un nod in cosul pieptului, ca s-ar putea sa nu ajungi pana acolo daca ninge mult, pentru ca asa cum s-a mai intamplat, administratiile din Romania sunt luate prin surprindere la orice cadere de zapada si raman localitatile izolate in fiecare iarna. Dar tu stii care e treaba si nici macar nu te mai minunezi, ca de-acolo ai plecat si asa a ramas treaba si acum, dupa multi ani.
Pentru ca in tara in care te-ai nascut, nu se schimba nimic. Ba da... se schimba guvernele, dar fac acelasi lucru. Fura si atat.


sâmbătă, 20 octombrie 2018

Nu mi-e rusine sa vorbesc romana pe strada

Am auzit des expresia ''mi-e rusine sa vorbesc in romana pe strada''. Ciudat, nu e asa, mai ales cand nu stii nicio alta limba straina, cum dracu' te intelegi cu ala de langa tine? 
Am spus intotdeauna ca-s roman, am vorbit in romana si cand nu trebuia, e adevarat ca au fost oameni care zambeau la mine cu gura pana la urechi pana sa auda ca-s roman, iar dupa aveau un zambet de complezenta. 
Am simtit asta pana in adancul sufletului meu, nu m-am revoltat, nu m-am ascuns cu natia mea, am constientizat ca e o cruce pe care o sa trebuiasca sa o port o buna bucata de vreme de-acum inainte. 
Nimeni nu-i iubeste pe romani, nici nu trebuie, pentru ca nici noi nu-i iubim pe toti strainii. 
Sunt respectuosi si civilizati, toleranti si cinstiti... exact ce avem noi nevoie dupa atatia ani de chin la noi in tara cu japitele de politicieni. 
Nimeni nu pleaca pe galben la semafor, cam nimeni nu rateaza cosul de gunoi cand are o hartie de aruncat, lumea circula civilizat... semn ca esti intr-o tara normala, cu o normalitate cum ar trebui sa fie si la noi. 
Se spune ca romanii sunt calzi fata de straini... or fi. Ce sa zic? 
De cand sunt pe-aici, nimeni nu m-a deranjat, niciun spaniol nu m-a studiat pe strada sa ma scaneze cu ce-s imbracat, doar conationalii ajunsi pe-aici. 
Toti iti zambesc si te privesc drept in ochi cand o fac, chiar daca nu te cunosc, spre deosebire de Romania unde daca razi la vreunul si il privesti in ochi, vine intrebarea de rigoare ''de unde plm ma cunosti tu pe mine, mah?''.
Eu am noroc... sunt in Spania, un adevarat paradis pentru romani, pentru ca spaniolii sunt extrem de toleranti cu emigrantii de orice culoare. ''Hay de todos'' - o expresie care se refera la faptul ca jigodii gasesti la toate natiile, nu-i bai ca tu esti roman, rus, bulgar, spaniol sau negru...
Nu mai simt nevoia sa ma intorc, nu mai simt nevoia sa vorbesc neaparat in limba natala, nu mai simt nevoia sa stau la cafea cu altii din natia mea, m-am universalizat... sa zic asa. 
Si am sa vorbesc in romana oricand, oriunde si cu oricine, fara sa-mi fie jena, ca nu am de ce. 
Faceti-va update, ca societatea in care traim a evoluat, hai sa o facem si noi.

joi, 18 octombrie 2018

Cine te-a pus sa pleci sa lucrezi afara?

M-am saturat de intrebarea asta stupida ''cine te-a pus sa pleci din tara sa lucrezi la straini?''.
Cum auzi cate o chestie despre o categorie care se chinuie sa munceasca prin anumite locuri, imediat esti tentat sa intrebi, tu care nu-ti misti curul din saracie pentru ca te complaci asa, exact intrebarea asta tampita te gasesti sa o scoti pe gura.
Viata l-a facut sa plece si sa munceasca acolo, saracia in care mai avea putin si se scufunda, copiii care ii cereau pachet la scoala, ghiozdan si carti, acoperisul de la casa care cadea pe el, lemnele de foc din iarna care nu avea cu ce sa le cumpere... astea sunt o parte dintre lucrurile care l-au facut sa plece.
Decat sa te zbati in incertitudine, mai bine incerci... ceea ce multi au facut, acum ei fiind cat de cat bine, cu un venit constant, avand grija de mai multi membri ai familiei.
E usor sa arati cu degetul, e usor sa bati in taste si sa spui ca sunt prosti si sclavi la straini, e mai greu cand iesi pe strada si vezi unde ai ramas sa traiesti tu, mai ales cand mergi sa-ti iei cate ceva de la magazin.
Dar nu e problema, voi puteti sa le ziceti ce vreti, ei stiu exact ce au de facut si pentru ce au plecat.
Si da, sper ca toti cei plecati ''sa uite de unde au plecat'' si sa evolueze, sa-si schimbe obiceiurile si naravurile, sa fie veseli si fericiti, ca le-a ajuns cat au tras pana sa evadeze din societatea aia.

miercuri, 17 octombrie 2018

Mandria diasporezului

Vrei sa-ti faci un dusman pe viata dintr-un roman plecat de ceva vreme din Romania si emigrat pe coclauri? Nimic mai simplu... afirma ca il vezi sarac si nerealizat, ca umbla cu masina aia zgariata si ca l-ai vazut ca intra in magazine de lucruri ieftine, iar ca final, zi-i sa-ti arate eticheta de la tricoul de pe el si razi de faptul ca nu stii firma producatoare, ca nu e renumita.
Eiii... din secunda aia, sa te tii, sa te astepti la razbunare, pentru ca nimeni nu a indraznit sa-i spuna ca e un sarantoc pana acum, ca doar nu degeaba si-a cheltuit toate economiile cand a fost acasa, sa-l vada aia din sat cu masina aia inchiriata de plateste si acum imprumutul ala de vacanta, sau cu costumul ala nou cu care a fost la nunta verisoarei, sau cu telefonul ala ultimul racnet a lu' ala micu', de niciun copil din sat nu mai vazuse asa ceva.
Asta e jignirea suprema. Cum sa-i spui tu asta, cand el are masina cea mai noua de pe strada, e imbracat cu hainele cele mai bune si munceste de dimineata pana noaptea tarziu, de apuca sa iasa cu masina numai duminica si sa poarte hainele de oras tot numai aici.
Cand toti aia nascuti in tara in care se afla acum, sunt niste lenesi care muncesc putin, stau numai la carciumi si in concediu, au masini ca vai de ele si mai mult se distreaza, de-aia nu au...
Il invidiaza toata lumea din cartier, ca el e cel mai rasarit din zona si ''indigenii'' au boala pe el ca se descurca si ca arata bine.
Lasand gluma la o parte si acum dupa treizeci de ani de emigrare masiva, foarte multi romani tin la eticheta de ''realizat'', le e jena sa spuna daca au probleme si se izoleaza in caz ca dau de greu in loc sa ceara ajutor, cum ar fi si normal.
Pentru ca de unde nu au avut, vor sa nu para ca iar nu au , ca trebuie ca lumea sa vada ca sunt ok, sa ii invidieze (chiar daca asta este numai in mintea lor) si cred ca asta o sa treaca numai dupa ce creste generatia asta care s-a nascut in afara Romaniei, sau care a ajuns in Diaspora la o varsta foarte frageda.
Am mai observat ca atunci cand un roman diasporean vrea sa il declaseze pe altul, incepe invariabil cu ''da-l dracu' de sarac, face pe smecherul si el e mort de foame'', fraza tipica a unui frustrat care chiar se descurca greu, dar macar se incurajeaza singur ca s-ar putea sa fie altul mai sarac...
Bineinteles ca nu am sa generalizez, stiu ca ce am scris aici o sa loveasca in multe orgolii, dar fiti sinceri cu voi insiva macar cateva secunde si ganditi-va daca macar ati intalnit astfel de discutii.
Puteti sa ma faceti albie de porci, ca nu e problema... zau.
Eu sunt un sarac, care conduce o masina obisnuita care are peste opt ani, stau cu chirie si cumpar chestii din magazine cu produse destul de ieftine, muncesc destul cat sa nu ma termin, copilul nu e premiantul orasului, e doar un copil normal si sanatos, si putin frustrat ca nu am masina noua, ca nu am telefon de ultima generatie, ca nu am haine de firma, ca nu-mi iau chestii scumpe...
De-aia nici nu ma supar daca zice vreunul ca-s sarac, pentru ca nu-s bogat. Noi sa fim sanatosi.

vineri, 12 octombrie 2018

Furia din noi

Nu-ti mai iese din minte sa emigrezi, toate iti merg pe dos, la tine in tara ti se pare ca te sufoci si nu vezi decat o singura solutie, sa pleci, sa-ti faci un nou rost, intr-o tara civilizata unde ai auzit ca toate sunt ok, nu se da spaga, oamenii sunt draguti, sistemul sanitar e primitor si angajatorii nu-ti incalca drepturile. 
Cu cincizeci de euro in buzunar si cu un bilet de autobuz, pleci catre un nou inceput, vrand sa te eliberezi. 
Care are noroc de ceva neamuri la care sa stea, e ok... care nu, o perioada poate alege si umbra unui pod, o cutie mai mare din vreo zona parasita, important e sa faca niste bani sa supravietuiasca. 
Mergi in locuri unde se strang romanii, incerci sa afli ceva de munca si pana la urma gasesti la vreun conational care e de multa vreme aici. 
Si ti se pare putin pe cat muncesti, dar nevoia te impinge sa o faci, pentru ca stomacul tau isi cere portia si trebuie sa i-o dai ca sa poti continua. 
Aici afli ca empatia, mila si corectitudinea nu exista, asa cum te asteptai cand ai plecat. Afli ca acel conational care ti-a intins mana, nu a facut-o din bunatate, a facut-o doar pentru ca esti nou si poate ''sa traga pe tine'' pana te destepti si n-o sa mai accepti. Afli ca duminica la biserica lumea se aduna sa vada ce e mai nou in comunitate, cine a mai falimentat, de cine s-a aflat ca face bani sau a falimentat, cine si-a mai luat o masina noua, mai putin sa se roage si sa fie iertatori cu aproapele. 
Si trece un an, apoi doi si tot asa... si te destepti, incepi sa cunosti bastinasi, oameni care intr-adevar au nevoie de munca ta, oameni care nu te tin degeaba dupa program, oameni care iti platesc pretul corect pentru munca ta si te apuca o furie interioara de zici ''nu mai vreau sa vad romani niciodata''. 
Si incepi sa ocolesti romanii, cand esti in magazin si auzi romana incepi sa vorbesti cu nevasta in alta limba, doar nu te-or baga in seama. 
Dar si aceasta furie iti va trece, pentru ca romanii aia pe care nu vrei sa-i mai vezi, sunt vecinii tai, oameni care nu ti-au facut nimic, oameni care au trecut prin aceleasi experiente si te gandesti ca ''nu toti romanii sunt la fel''. 
Da... nu toti romanii sunt la fel. Este perfect adevarat. 
Si deja dupa ce treci de sapte sau opt ani in strainatate, nici macar nu mai urmaresti posturile tv romanesti, nu te mai intereseaza cine e la putere in Romania, ti-e egal de alegeri sau daca mergi la vot mergi doar sa mai schimbi o vorba cu compatriotii, copiii tai vorbesc romana stalcit si gandul ca mergi in concediu la cealalta ''acasa'' iti da fiori pe sira spinarii. 
Incepi sa nu te mai uiti urat si ciudat la gay, nu te mai oripileaza copiii cu dezabilitati care incearca sa se joace cu copilul tau, il lasi chiar si cu copiii de tigani sau de negri, ceea ce era de neacceptat in tara. 
Cand ramai fara rudele din tara, fara parinti mai ales, decizi sa nu mai mergi acolo, pentru ca mai ai multe de vizitat in celelalte colturi ale lumii.
Si copiii tai nu au nicio tangenta cu Romania, doar telefoanele date la bunicii care acum nu mai sunt... 
Incet si sigur, dupa douazeci de ani, o sa stai sa te intrebi ''cum naiba de puteam sa mananc dimineata la prima ora paine unsa cu slanina''... Si sarmalele le ocolesti ca iti pica greu la stomac, pentru ca au afumatura si-ti vine pe gat inapoi. 
Dar intotdeauna vei spune ca esti roman. Pentru ca vrei sau nu vrei, acolo te-ai nascut si asta ti-e neamul.