Emigranti... asta suntem

Intru in casa si ma loveste un miros puternic de sarmale, care ma duce instantaneu cu gandul la Craciun. 
Ma uit in jos, la slapii mei de doi euro si constientizez ca e cald si de fapt e Pastile. Vad si ouale vopsite pe masa din bucatarie si drobul pregatit langa ele. 
Afara e cald si am ganduri si sentimente amestecate, fara mare parte din familie, la 4000 de km departare de tot ce inseamna radacina a mea. 
Nu-i bai... asa a fost in ultimii 10 ani, aproape ca am ajuns sa credem ca asta e starea normala si fireasca a lucrurilor. 
Si totusi mie dor de mama. Si de tata. Si de toti cei dragi de-acasa. 
Mi-e dor de ei tot timpul, nu doar de sarbatori. Eu sunt un dezradacinat partial, o parte din gandurile mele ramanand acolo. 
Poimaine, o sa ne luam oua si cozonac la plaja si o sa ne bagam picioarele in ea de mare, cu un ou intr-o mana si o bucata de cozonac in cealalta si o sa vorbim cu bunicii prin video telefon, sa ii simtim si pe ei aproape. 
Emigranti... asta suntem.