De ce emigram

Ma intreba deunazi cineva, daca as da timpul inapoi, as mai pleca din tara sa emigrez? 
Raspunsul este simplu. Da. 
Va si spun de ce. Nu din cauza coruptiei sau din cauza saraciei. 
Pur si simplu pentru ca avem oportunitatea sa traim cum vrem noi, in orice colt al Lumii. 
Fiecare emigrant s-a tot plimbat pana a ajuns intr-un loc de care s-a legat, in care se simte bine, in care familia lui e fericita si crede ca are toate conditiile unde poate trai o viata linistita si confortabila.
Niciun politician nu ne-a alungat de-acasa, nici sistemul nu a facut-o. Pentru ca sunt asa cum sunt si nimeni, sau aproape nimeni, nu a murit in Romania din cauza asta.
Unii sunt bogati, altii saraci, dar traiesc si muncesc si merg inainte.
Eu am ales sa traiesc in alt sistem. Alegerea mea, placerea mea, chiar daca tranzitia m-a costat si nu bani, doar sentimente, confuzie, trairi...
Dar pana la urma, ne-am facut radacini, am invatat limba, copiii merg la scoala, noi la munca si traim exact cum ne-am imaginat ca putem trai linistiti.
Tineti minte... niciun cleste nu va tine intr-un loc. Mergeti unde va e bine.

Ziua care ne aminteste ca ne-am transformat

De fiecare data, ziua de 1 Decembrie este o zi care imi aminteste ca dintr-un mandru roman, care se falea cu poporul lui, cu casa lui, cu gradina si cu holdele de aur, m-am transformat intr-un amarat de emigrant, care merge pe varfuri in tara altora sa nu deranjeze prea tare, care nu este musafir, ca doar nu este in vacanta, este doar un tolerat care mananca la masa rudelor mai bogate, pe scaunelul lui din coltul mesei.
O sa spuneti poate, ca cine ma opreste sa ma intorc acasa si sa fiu iar un roman mandru. Sunt multe care ma opresc... din pacate. Stau pe scaunul meu si inghit ce pot apuca de pe masa, bine macar ca nu mi se dau doar resturile. Sunt invitat la masa si pot manca ce vreau eu si ce-mi pofteste inima, pentru ca gazda mea nu face diferente intre familie si tolerati.
Sa fiti sanatosi emigrantilor si sa aveti parte de tot binele din lume!

Craciunul emigrantului

Nu vreau sa iasa ceva lacrimogen din ce o sa va spun eu acum, dar s-ar putea sa nu imi ating telul...
Sarbatorile sunt cele mai grele pentru cei plecati. Mai ales pentru cei care sunt singuri, fara familia lor imprejur, care muncesc si nu pot merge in tara pentru cateva zile.
Sarmalele si cozonacii trimisi de-acasa, nu au niciun gust fara sa fie pe masa familiei, fara sa auzi copiii, parintii, bunicii, fara sa imparti sentimente cu cei dragi.
Un video call si trei vorbe la telefon, iti fac mai mult rau decat bine.
Dar... asta este singura solutie prin care iti poti face viata mai usoara, iti poti asigura cateva conditii mai bune familiei si un viitor copiilor tai.
Nimeni nu a plecat de bine din Romania. Spun nimeni si ma refer si la cei care nu au fost saraci.
Toti au plecat de-acolo pentru diferite motive. Lipsa de bani, lipsa conditiilor, lipsa sistemului sanitar, educational, prea multe controale, prea multe taxe... in fine.
Copiii sunt cei mai tristi in perioada asta, daca nu au parintii langa ei. Oricate jucarii sau haine ar primi, lipsa parintilor ii face sa sufere.
Si e de inteles. Bunicii nu-s parinti, desi isi iubesc nepotii mai mult decat pe proprii copii.
Cei cat de cat fericiti sunt cei care au familiile cu ei, si-au facut un rost si totusi... sufera si ei dupa traditiile si obiceiurile din patria natala.
Viata asta ne trimite pe unde nici nu ne-am gandit vreodata, trebuie sa fim tari, sa nu clacam si sa mergem inainte, sa razbatem, pentru ca de-asta ne-am nascut. Sa reusim.
Sa aveti Sarbatori Fericite, oriunde ati fi romanilor!

Refugiatii romani

De departe se vede ca viata in saraca Spanie, a ajuns mult mai ieftina ca in bogata Romanie... 
Pana si ouale, zaharul, uleiul si cartofii, sunt muuult mai ieftini aici la saracia asta decat in tara plina de lapte si miere a Marelui Sef Dragnea, care are Ordinul de Intaiul Penal al Romaniei, distinctie data de Justitia oprimatoare a lui Jos Basescu. 
Tot ei, va ademenesc in tara sa le priviti ouale, ca de cumparat nu aveti cum si sa platiti cu banii vostri adunati in saracia asta de Occident, chestiile alea pe care le-au scumpit ei pentru ca sa va faca sa va simtiti potenti si impliniti financiar. 
Parerea mea, e ca ar trebui sa ne pregatim sa primim un val de refugiati romani, ca refugiati o sa fie astia care o sa vina in perioada urmatoare si sa ne gandim cum sa facem sa-i ajutam sa se integreze in tara asta bananiera numita Spania. 
Spun bananiera ca aici cresc banane... sa nu intelegeti gresit. 
Soare, cald, portocale si banane pe strada, ca daca ti-e foame bagi doua portocale si gata, nu ai nevoie de calorifer in casa, haine nu prea speli ca nu iti trebuiesc multe, asa ca si curent platesti putin, iar cu incaltamintea o rezolvi repede, iti trebuiesc aproximativ trei perechi de slapi pe an, adica maxim 6 euro investiti in incaltaminte. 
Cine dracu' isi mai permite sa locuiasca in Romania pe saracia asta? Ne-am tras si noi aici la medii mai amarate. 
Hai, va asteptam. Asa poate raman dracu' broscoii aia fara sa mai adune taxe si dau faliment. Ne-or cumpara americanii... Doamne Ajuta. 

:D

Obligatoriu pentru cei care implinesc 20 de ani

Poporul asta al nostru nu poate scapa de anumite prejudecati si conceptii atata timp cat majoritatea populatiei nu se misca dintre granitele tarii si mai grav, mai sunt inca oameni care nu au plecat o viata din judetul lor.
Ar trebui sa se faca un program prin care orice om care a implinit douazeci de ani sa fie obligat si sustinut sa traiasca zece ani intr-o tara din UE, dupa care sa se intoarca in Romania cu ideile de-acolo.
Numai asa se va putea schimba mentalitatea romanului in general, numai asa se poate sa ne destupam la minte ca neam.
Bineinteles ca asta nu se va realiza niciodata, e imposibil, dar ne putem gandi cum ar fi.
Ar mai fi o solutie, irealizabila si asta, sa incercati sa angajati in administratie cat mai multi oameni din Diaspora.
Dar reptilele din sistem, niciodata nu vor fi de acord cu asta.
Pana la desteptare... asteptam, ca nu avem ce face.

Mii de locuri de munca disponibile in Romania

Incepe campania la rosii si la capsuni in Italia si Spania.
Acum e momentul sa va angajati in Romania, pentru ca angajatii de-acolo se duc sa munceasca in agricultura pentru cateva luni, ca in fiecare an.
Pentru 800-1000 de euro pe luna, electricieni, mecanici, frizeri, vanzatori chiar si spalatori de masini, parasesc locurile actuale din Romania platite cu 200-300 de euro si merg sa faca cateva mii in occident.
Daca mai au si acte in regula, se pot trata in spitalele din vest si de bolile la care nu se uita nimeni in tara la noi. Stiu o gramada care fac asta.
Degeaba mariti salariile cu 10 euro, degeaba sunt locuri de munca, degeaba...
Banii sunt putini, protectie sociala zero si totusi mii de asistati sociali.
Romanul prefera sa plece la capsuni. Asta e realitatea.

Noi diasporenii, asteptam primavara

Conduceam azi pe autostrada si ma gandeam la ale mele. 
De-odata am ramas fara semnal la radio si a pornit melodia asta pe stick-ul pe care il aveam conectat. 
In cateva secunde aveam ochii umezi. 
Cateva minute m-am gandit ca asta e povestea noastra a diasporenilor, m-am gandit la parintii mei, la prietenii mei care sunt si ei raspanditi in toata lumea, la serile in care stateam la o poveste in jurul unui foc plin cu cartofi pusi la copt, la fiul meu care nu traieste in tara lui, la mine care mi-e atat de dor de copilarie si de locurile in care m-am nascut. 
Poate intr-o zi... se face primavara si o sa ne intoarcem la ce iubim cu adevarat.

Emigrantul de succes

Ma intreba cineva, cum sa ajungi emigrant de succes? 
Nah belea, ca la asta nu m-am gandit. M-am gandit numai la faptul ca trebuie sa fac ceva cand am ajuns aici, ca ni se terminau banii si maine nu mai aveam ce manca. 
Nou veniti, nu aveam de unde imprumuta nici un litru de ulei, dar sa mai ceri 20 de euro imprumut. 
Nu ca ti-ar da cineva, dar zic si eu...
Emigrant de succes, ajungi cred in momentul in care ai sa te simti in siguranta si cu veniturile si cu munca si cu odihna... intr-un cuvant, ca acasa.
Nu conteaza ce prag atingi, pentru ca nu-i asa, sunt emigranti care au bani, altii care sunt pe o linie medie si altii mai nevoiasi.
Ca in orice parte a lumii.
Emigrant de succes esti atunci cand nu traiesti din ajutoare si din alocatiile copiilor si pui si tu umarul la constructia societatii in care te-ai integrat.
Hotii, curvele si cersetorii, nu pot fi nici macar emigranti, pentru ca ei nu numai ca nu aduc niciun folos societatii in care traiesc, dar nu-s stabili. Pleaca si vin pe sezoane, sau devin consumatori pe banii contribuabililor cand ajung la puscarie.
Orice emigrant e de succes, atata timp cat este util, onest si isi vede de viata lui, traind in armonie cu bastinasii.
Savurati viata si lasati succesul in grija viitorului.
Fiti oameni si veti deveni emigranti de succes.

Mai avem putin si scapam anul asta de turistii romani

Mai avem cateva zile si scapam de turistii romani care ne invadeaza plajele din Spania, Italia, Franta cu manelele lor date la maxim in masinile lor de lux, cumparate in leasing.
Putem gasi si noi linistiti conserve de ton, ulei de masline si jamon, nu mai e nevoie sa stam la cozi infernale dupa ce rup astia supermarketurile in doua.
Vin ei cu regionalismele lor si-i auzi peste tot.
 ''Uai... uiti maslinii, sui-te repidi pi raft sa dai jos tri borcane ca se sfarsestii'', de-ti rup urechile in doua.
''No... apai stai molcom, ca ie destul'' se aude din alta parte a magazinului..
Lacuste de erau si nu ne faceau asa vraiste prin linistea vietii noastre.
Inarmati cu pachete mari de seminte, se cred pe plaja la mamaia si sparg incontinuu pe nisipul de la Mediterana, arunca hartii pe care uita sa le mai culeaga si se uita ca niste girofare sa nu cumva sa stea cu cearsaful langa alti romani.
Cand merg la restaurant, au auzit ei ca daca vorbesti in romana te inteleg astia si comanda jumate de ora ce mananca in zece minute.
E adevarat ca atunci cand dau de un roman ospatar, intai ii spune ca au venit cu BMW-ul in vacanta, ca are cu el 5000 de coco si pe urma isi comanda meniul de 7 euro.
Duceti-va ba acasa si lasati-ne cu viata asta a noastra, saraciilor ce sunteti.

Acesta este doar un pamflet, noi ne bucuram maxim cand vedem conationali prin tarile prin care suntem rasfirati, ii ajutam cu informatii si chiar bem cate o bere cu cei care ne baga in seama.
Ca mai sunt si care ne ocolesc, dar noi nu ne suparam.
Iubim Romania si tot ce este roman. Va imbratisam.

Ne descurcam

Plecat de 10 ani din Romania. 
Nu m-am mai intors si nici nu-mi vine. 
Nu pentru ca mi-e frica de sistem, pentru ca acolo m-am nascut, acolo am crescut si m-am invatat cu el. 
Dar m-am saturat sa ma ''descurc''. Ca asa am trait, descurcandu-ne. 
Ne descurcam sa ne facem rost de carne, sa ne facem rost de benzina, de portocale, plecam cu un bec ars in buzunar la fabrica si ne intorceam cu unul bun acasa, dadeam 20 de litri de benzina luata pe cartela din Bucuresti si ne dadeau salamuri si carne rudele din tara...
A venit revolutia si pare-se ca s-a mai liberalizat treaba.
Produse erau acum, dar nu erau indeajuns bani. Dar ne-am descurcat.
La spital aveam o cunostinta, pe la primarie mai aveam alta si cu o ciocolata scoteam adeverinta, schimbam permisul mai repede ca vecinul era politist, la scoala mergeam cu doua buchete de flori si salvam copilul de corijenta si uite asa este si in ziua de azi.
Nu mai vreau sa ma ''descurc''. Vreau sa traiesc cum traiesc de 10 ani incoace, sa ma duc sa platesc taxa la permis si sa mi-l dea in 10 minute, sa duc copilul la scoala fara sa platesc fondul clasei, sa merg la primarie si sa zambeasca oficianta si sa-mi dea ce am nevoie, sa merg la medic si sa ma scaneze fara sa dau o atentie pentru un RMN...
Aici... societatea ''ne descurca''. Noi nu mai trebuie sa o facem.
Ca tot e 23 August...

Cand Coranul plange

Am pus titlul asta pentru ca o gramada de musulmani s-au adunat la Madrid, pentru a acuza teroarea instaurata de islamisti si de a lua pozitie fata de atacurile teroriste cu o frecventa fara precedent ce tocmai s-au desfasurat in ultima vreme.
Au scandat, au marsaluit si ce este cel mai important, au transmis Lumii ca nu sunt de acord cu ce se intampla.
Este un semnal bun, o decizie buna si sa speram ca intradevar se delimiteaza de aceste acte barbare si nu este doar o imbunatatire a imaginii lor in Europa.
Incercam sa credem in manifestatia asta, speram sa se alinieze la cerintele Europei si sa se integreze cu succes.
Foto credit: Madalina Roman (Madrid)

Blestemul strainatatii, iti aduce beneficii

Te gandesti sa pleci din Romania, sa faci bani macar de o masina mai buna si sa te intorci...
Si pleci.
Ajungi in strainatate, reusesti sa te angajezi pe undeva si muncesti, strangi ceva bani, dar a trecut un an de cand nu ti-ai vazut familia.
Te gandesti ca asa nu se poate, ai banuti sa inchriezi un apartament mai mare si sa-i aduci si pe ei, sa nu traiti separat pana faci banii de ce-ti propui.
Ii aduci, dai copilul la scoala, vezi cum nevasta invata limba tarii in care stai pe zi ce trece mai bine.
Aproape s-au integrat, copilul nu prea mai mananca ciorba facuta de mami, pentru ca la scoala le da altceva de mancare si s-a invatat cu mancarea de-aici.
Cand se imbolnaveste cate unul din familie, dai fuga la spitalul cel mai apropiat si ai parte de cea mai buna atentie.
Cu scoala copilului nu prea ai nicio grija ca nici fondul clasei nu-l strange nimeni.
Si te inveti cu asta...
Mai trece ceva vreme si te gandesti ca ar fi buna o vacanta, ca dupa trei ani ar fi cazul sa-ti revezi parintii.
Si iei familia, masina ta cu numerele de inmatriculare din tara in care stai si pleci la drum catre tata si mama, de care iti este foarte dor.
Intri in granita si de-odata te izbeste sentimentul de-acasa, cu carutele de pe sosea, cu gaurile din asfalt, cu vamesul care se uita la tine ca la un rahat aterizat in zona, cu puzderia de copii la cersit care te asalteaza sa le dai ceva... dar treci peste asta, pentru ca aici esti nascut.
Si faci sutele de km pana la casa parintilor, in tot atat timp cat ai facut miile de km pana la granita cu Romania.
Nu e problema... esti ACASA si te simti nemaipomenit.
Iti imbratisezi parintii, ii pupi si sentimentele de revedere te coplesesc. E normal.
Dar... dupa cateva zile numai, copilul te intreaba daca mai stati ca se plictiseste, nevasta nu-si mai gaseste locul si toti te intreaba cand plecati.
Pentru ca vecinul nu-ti zambeste cand te intalnesti cu el pe strada, daca te lovesti din greseala cu cineva pe drum nu se va scuza, pentru ca omul de la ghiseul unde iti ceri un pasaport nou te repede si te trimite la rand, pentru ca pana si cand cumperi o eugenie de la magazinul din colt, vanzatoarea te trateaza cu sictir.
Si atunci, te gandesti ca pleci iar si pana te intorci cu siguranta se va schimba mentalitatea pe care tu deja ai rearanjat-o.
Ajuns inapoi, mergi la servici si le povestesti colegilor ce minunat a fost, iar seara cand ajungi acasa, ii explici nevestei de ce e bine sa faci un imprumut la banca sa ai casa ta aici, in strainatatea asta nenorocita.
Dupa inca ceva vreme, ai cheile de la casa ta cea noua, platita in rate, ce-i drept, pana la sfarsitul vietii tale, dar a ta.
Si incepi sa mergi din ce in ce mai rar in Romania, iar dupa ultimul drum in care ti-ai ingropat parintii, nu mai iei in calcul sa ajungi acolo, pentru ca nu mai ai la cine.
Acum esti batran, un emigrant cu copii naturalizati, doar pasaportul tau mai indica faptul ca esti roman si sufletul tau care a ramas legat de casa in care te-ai nascut.
Copiii tai au pasapoarte straine si esti fericit ca macar vorbesc romana si au aflat de radacinile lor.
Cateodata ti se umezesc ochii cand te gandesti la copilaria ta, la parintii tai si la locurile in care ai crescut.
Dar... viata este asa, tu ai ales si traiesti cum vrei.

Nu plecati din Romania...

Da, ati citit bine titlul.
Nu plecati din Romania... fugiti de-acolo.
Pentru ca este din ce in ce mai greu, pentru ca viata nu este deloc simpla, pentru ca totul face ca sa va fie mai complicat, mai ingreunat, mai obositor si mai stresant.
Romania nu mai are aproape nimic. Nici macar demnitatea nu a mai ramas acolo.
Cei mai buni medici, profeseaza in spitalele din Europa, la fel si cei mai buni profesori, cei mai buni muzicieni, sahisti, studenti, fierar betonisti, electronisti sau fizicieni... spuma a fost exportata.
De ce credeti ca s-a intamplat asta? Simplu... ceilalti stiu sa valoreze oamenii, buni sau rai.
De atatia ani ne luptam cu o conducere a tarii, care nu are nicio sansa sa ne scoata din rahat, pentru ca ei sunt un mare rahat.
De ce-s alesi? Pentru ca aia care stiu ce sa aleaga s-au saturat sa lupte si majoritatea celor cu idei noi si bune sunt afara din Romania.
Lucram pentru strainii care au stiut sa ne atraga, sa ne integreze si sa ne faca sa ne simtim ca acasa.
Nu e un lucru rau, la urma urmei oriunde pe Pamant e bine sa traiesti, daca traiesti o viata demna si nimeni nu te calca in picioare.
Dar... exista acest ''dar'' in sufletul oricarui roman plecat, care dispare foarte greu sau niciodata.
Sistemul e ca o mana uriasa care nu vrea sa-ti dea drumul, dar voi faceti tot posibilul.
Fugiti... care mai apucati. Fugiti.

Greu pentru diasporean

Nu e greu sa pleci din tara si sa locuiesti in strainatate. Primii ani te incurca, dupa care te obisnuiesti.
Greu este sa-ti lasi copiii in tara, parintii, rudele, prietenii si s-o iei de la zero, sau chiar de la minus, cu bani imprumutati.
Greu este cand ramai fara servici, nu mai ai pe nimeni care sa te sustina, nu ai la cine apela, pentru ca pe-aici, pe la noi, fiecare e pe bastonul lui.
Greu este pana te prinzi care e treaba, pentru ca aici, conationalii nu prea au timp de tine si daca te imprietenesti cu mai multi, se poate sa ai si surprize. Betele in roate... au devenit deja un ritual, aplicat destul de des in comunitatea romanilor.
Greu e si cand nu gasesti slanina de-aia buna in zona in care stai.
Greu este si cand te intorci pentru cateva zile sa-ti vezi familia, ca repede vine ziua plecarii inapoi.
Toate astea le simtiti in primii cinci ani, dupa care intra totul in rutina.
Trimisul banilor acasa, mistoul facut de conationalii din Romania cand esti in vacanta ca mai scapi cate un cuvant in alta limba, bataia de joc a politicienilor, bataia de joc a Ambasadelor... dar treci peste.
Macar esti bine tratat pe la spital, pe la primarie, la scoala copilului, la servici... si devii imun la toate cele dinainte.
Romania, nu-ti iese din suflet, chiar daca sunt momente in care iti vine sa rupi pasaportul. Nu are cum.
Roman ramai si asa o sa mori, orice ar scrie in noul tau act de identitate daca ti l-ai schimbat.
Ne vedem in vacanta si sa nu va suparati daca ne inghesuim toti in alea doua luni de concediu.
Atunci avem liber... Va iubim.

Spania, cea mai neprietenoasa tara cu obiceiurile romanilor

     Spania... aceasta tara care nu te lasa sa faci nimic din ce faceai in Romania, devine un cosmar pe zi ce trece. Din ce in ce mai multi sunt tentati sa emigreze aici, dar eu cred ca fac o mare greseala.
     Nu ai tu unde sa dai o spaga la spital, la scoala iti iau astia copilul de la poarta si nu te lasa sa-l scoti cand vrei tu, nu ai acces la profesori decat cu programare, nu poti sa dai macar un buchet de flori pe şestache ca te refuza, parca sunt turbati...
     Daca te prinde baut la volan te baga la arest, ca nu i-ar sta bine cu o sutica la buzunar fraierului asta de politist, daca incerci sa-l scuipi sau sa-i dai vreun sut in cojones te sparge in doua politia si va asigur ca astia nu mai fac filmulete, e dezastru.
     Caldura, siesta, nu au un program normal ca se lucreaza patru ore dimineata si patru dupa masa, te indoapa cu tapas si bere, de parca ai fi un ratoi de-ala de pus la ingrasat, stau pana dimineata la terase si fac galagie de nu poti sa dormi si cobori si tu sa bei, sa te razbuni pe ei...
     Homosexuali liberi pe strada, imbracati in rochii si balerini... de te ia cu capul cand ii vezi, incepi sa innebunesti de groaza cand il vezi pe copilul tau holbandu-se la ei, dar nu ai ce face ca aici astia nu reactioneaza, sunt nebuni...
     Cand este vreun accident cu masina nimeni nu sare la bataie, nimeni nu injura, scot ca tolomacii niste hartii si niste pixuri, noteaza si mai si cer scuze unul altuia la final.
     Mormoloci din cale afara, cand se face verde nu claxoneaza nimeni la semafor, nu striga nimeni ca esti dobitoc si toti asteapta sa plece primul de la semafor.
     In niciun caz sa nu emigrati in Spania, ca o sa deveniti ca ei. Toleranti, calmi si linistiti.

Ambasadorii Golani ai Romaniei

M-a rugat cineva sa spun cam cum vad eu Diaspora vis-a-vis de tara natala, Romania.

Uite ca o sa-mi spun parerea aici.

Dupa 27 de ani, inca nu ne-am castigat libertatea. Asa cred eu. Si va explic.

Libertatea nu inseamna numai sa poti sa injuri pe cine vrei, la orice ora, sa faci scandal sau sa scuipi seminte pe jos fara sa te agreseze nimeni. Ca daca poti sa alegi sa nu mergi la scoala, sau ca poti face un avort sau vecinii tai sunt homosexuali, poti sa te duci la biserica de oricate ori vrei, asta nu e libertate.

Romania a fost castigata printr-o lovitura de stat, condusa pe combinatii, saracita si populatia colonizata maxim. Spun maxim, pentru ca toata Lumea este colonizata si globalizata. Dar in Romania lumea este subjugata, cu adevarat prin salariile mici, prin dependenta de preturile mici ale marilor companii europene, etc.

Noi astia din Diaspora suntem niste golani, ca aia din Piata Universitatii de acum doua decenii, care cantau ''Noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa/ Pana nu ne castigam, libertatea noastra.''

Pentru ca oricat ar zice unii, acasa este Romania. Si oricat ai fi de inversunat, in sufletul tau stii ca acolo este linistea sufletului tau.

Eu iubesc Romania. Si sunt pe-aici pentru ca sunt un golan. Am fost in Piata Universitatii, eram pustan, am crezut ca se poate, dar buba era prea mare si prea purulenta. Nu s-a putut.

Aici mi-am castigat Libertatea. Castig modest, am o viata linistita, imi cresc copilul calm, am acces la sanatate, la scoala, nu-s stresat si nimeni nu se poarta cu mine ca si cu ultimul gunoi.

Cand ne vom putea castiga libertatea, pentru mine probabil ca va fi prea tarziu. Dar pentru fiul meu, nu.

Luptam de-aici, cu votul si cu mesaje de incurajare, trimitem bani in Romania si incercam sa vorbim tuturor despre frumusetile de-acolo.

Suntem Ambasadorii Golani ai Romaniei.

De ce El Emigrante

Ma intreaba multa lume de ce mi-am ales numele de El Emigrante...
Pentru ca de cand am ajuns aici, in strainatate, intotdeauna nu am depasit statutul de emigrant. 
Si nici nu am sa-l depasesc vreodata, pentru ca nu am sa pot. 
Ca intr-un lung voiaj, o vacanta prelungita, parca tot timpul sunt pe picior de plecare. Nu am stare. 
Si nu, nu vreau sa plec inapoi in tara. Pentru ca acolo nu e de intors deocamdata. 
Desi imi fac amici si cunostinte in zona, apartamentul la care ma intorc zilnic, parca este o camera de hotel...
Sunt cu familia mea, asta ma face sa fiu linistit si oarecum asezat. Dar nu consider ca un anume loc din lumea asta este al meu pentru totdeauna de-acum incolo. 
Locul meu a fost in Romania, acum... este oriunde. 
Poate fiu-meu sa se simta acasa aici. Eu sunt in vacanta. 
Nu imi displace viata asta, nu m-as mai intoarce la cea de dinainte. 
Pe-aici mi s-a mai deschis mintea, sunt mai tolerant, mi s-au dezvoltat alte principii de viata, am invatat sa fiu umil si in acelasi timp sa fiu mandru, mi s-au atenuat vechile metehne cu spaguta, cu nepotismele... fiu-meu nici nu a auzit de ele si sper sa nici nu le afle. 
Diaspora este o scoala. Nu a vietii. 
Este o scoala in care inveti sa te descurci in alt fel, fara sa fii smecher, fara sa fii arogant, doar sa fii civilizat si muncitor. 
Acasa e mama. Si tata. 
Atat mi-au mai ramas acolo. Si niste impozite pe care le platim anual. 
Emigrant pentru totdeauna. 

Florin Timofte, un emigrant obisnuit

      Al patrulea interviu este despre Florin Timofte din Madrid, un tip activ, implicat in activitati care includ multi conationali, ne spune cate ceva despre viata lui de emigrant. 

     Intrebare: De cata vreme esti emigrant si de ce ai ajuns asa ?

     Raspuns: Din 2003 am venit in Spania impreuna cu fosta pereche (sotie) pentru ca ea avea deja aici toata familia si bineinteles pentru un trai mai bun. In tara lucram in discoteci ca dj, unde aveam un salariu frumusel cu toate ca lucram doar 2,3 seri pe saptamana.  Dupa o calatorie de cosmar de 5 zile cu un autocar caruia i se stricase amortizoarele prin Ungaria, trecand Europa in balansul unui atelaj care scartaia si salta calatorii mai ceva ca intro caruta :D  , am jurat sa nu ma mai intorc prea curand in Romania.

     Intrebare: Cu ce te ocupi aici ?

     Raspuns; Aici in Spania lucrez la o firma de personal-tehnic pentru montaje in tot ce inseamna "show-biz". O activitate foarte complexa, incepand de la montaje ptr spectacole, cinematografie, televiziuni, teatre, congrese, etc pana la incarcari si descarcari de camioane sau alte activitati unde se cere mult efort fizic, deci tragem si "cu carca" la greu :) dar imi place ceea ce fac ptr ca imi mentin conditia fizica  :) si facem altceva diferit de la o zi la alta

  Apoi ca si activitate extra ma ocup cu sonorizari (dj) la evenimente festive, (nunti, botezuri, revelioane, petreceri) pentru romanii din Spania sau alte tari unde sunt solicitat, spre exemplu Portugalia sau Anglia dar asta mai rar. Astfel imi continui pasiunea pentru muzica si meseriei de dj dar din pacate ca si in alte domenii, au aparut peste noapte persoane amatoare care n-au nimic in comun cu aceasta activitate, au "spart piata" cu oferte super ieftine, ceea ce face sa nu mai fie eficiente efortul si investitia in aparatura. Cand e cerere mare, apare si oferta dar intr-o piata globalizata regula numarul 1 este : cel mai ieftin vinde mai mult dar se renunta la calitate. Stii replica aia : "dom`le , dincolo e mai ieftin !" dar nestiind pe ce se arunca banii, pe un produs sau un serviciu care nu l-au testat sau vazut pana atunci. O chestie romaneasca invechita care din pacate e la fel de actuala, chiar peste hotare unde ar trebui sa avem totusi alta mentalitate. De aceea am renuntat sa mai imi fac reclama ca si inainte deoarece imi este pur si simplu jena de propunerile de pret ale noilor clienti. Acum imi asigur evenimentele in marea majoritate din recomandarile clientilor de pana acum. Clientilor la care am mai fost deja la nunti sau botezuri le fac o reducere "de fidelitate" sau le ofer ceva in plus ca bonus. 

     Intrebare: Cat de des te gandesti la Romania ? Viata ta va continua vreodata acolo ?

     Raspuns: La Romania ma gandesc destul de des dar nu vreau sa mai vad sau sa aud, cel putin din mass-media ce se intampla in tara. Din pacate coruptia, manipularea maselor , manelismul politic si social mi se pare mai accentuat fata de perioada anterioara venirii mele in Spania. Prima data m-am intors in Romania dupa 8 ani, nicio schimbare majora n-am vazut in orasul meu , Focsani. Mai grav e ca nici in mentalitatea oamenilor nu era nimic diferit. Romanii s-au invatat sa traiasca in compromis , nu stiu sa-si ceara drepturile. Tin minte ca a trebuit sa fac ceva acte la primarie si un amic ma tot sfatuia sa dau spaga  ca sa-mi iasa actele mai repede, ceea ce am refuzat. La ghiseul respectiv mi s-a cerut sa platesc o taxa de urgenta ca sa se grabeasca rezolvarea actelor, pana la o urma tot un fel de spaga, de data asta "legala". Am intrebat functionara daca nu platesc acea taxa ce se va intampla. Mi-a zis ca o sa dureze cam o luna dar i-am raspuns pe o voce mai ferma dar calma, ca sunt sigur ca o sa dureze doar cateva zile fara sa platesc ceva in plus :) Surpriza ! In doua zile am avut actele rezolvate, deci se poate dar nu se vrea.

 Reintoarcerea in Romania nu o vad prea curand, nu cred ca as mai face fata mentalitatii "mioritice" .Poate cine stie, cand voi sti cu siguranta ca se mai schimba ceva in aceasta atitudine a romanului, voi reveni "la origini". Imi iubesc tara dar imi pare rau, ca noi , cei din Diaspora, nu suntem atrasi de autoritati in vreun fel sa revenim si sa aducem in primul rand "aerul occidentului". Am ramas ca tara infundati intro mocirla unde locuitorii sunt din ce in ce mai bombardati cu o mass media infecta, politicieni si administratie corupta, unde mistocareala si smecheria care fac legea. 

     Intrebare: Cat de legat esti de obiceiurile si mancarea romaneasca ?

     Raspuns: Obiceiurile arhaice romanesti sunt frumoase, din pacate aici nu le simtim ca si-n tara noastra. De exemplu de Craciun nu mai mancam sarmale, mancam gambasi, hahaha...Umbland destul de des pe la evenimente festive romanesti,am observat ca romanului inca ii place sa manance traditional romanesc, ceea ce sincer mie "mi s-a cam acrit" de atatea sarmale , hahaha. Ar trebui sa evoluam si gastronomic. Sa fii servit la nunta cu salam, kaizer, telemea sau rosii mi se pare totusi deplasat, asta e o mancare de zi cu zi, sa zicem. Cand ai un eveniment festiv ar trebui sa-ti surprinzi placut invitatii cu altceva deosebit. Personal, prefer sa probez o mancare spaniola noua, decat sarmale. 

     Intrebare: Un gand pentru conationalii tai.

     Raspuns: Romanilor de pretutindeni le doresc sa fie si mai uniti, sa se ajute intre ei cu sfaturi, idei si mai ales sa influenteze pe cei din tara sa-si schimbe mentalitatea deoarece noi, astia plecati, vedem ce inseamna sa traiesti intro societate civilizata si cat de cat normala. Au si spaniolii coruptii lor dar omul de rand e civilizat, prietenos si cinstit. Spania e o tara unde se poate trai decent chiar si cu putini bani, nu trebuie sa faci cozi la ghiseele administrative, nu trebuie sa te caciulesti pe la usi....sunt ei un pic mai delasatori in unele domenii,hahaha... dar insistand un pic, "iti faci treaba".

 Sunt incantat ca prin intermediul internetului, respectiv al facebook-ului, romanul din Diaspora, respectiv Spania, incepe sa socializeze, usor-usor se creaza grupuri de prieteni , se fac intalniri din ce in ce mai des si se ajuta intre ei cu un sfat, un loc de munca, chiar si financiar. Bravo lor , bravo noua !

Iti multumesc pentru ocazia de a da acest interviu cititorilor tai si imi doresc ca in viitorul apropiat sa ne intalnim la o cafea sau la un suc cat mai multi din comunitatea (grupul)"El Emigrante " , sunt oameni minunati aici, de la care se pot afla si invata multe.

Succes si sanatate romanilor de pretutindeni !

Cristi Gratiani, un emigrant obisnuit

     Dupa ce a aparut intr-o gramada de reviste, a acceptat sa apara si in fituica mea de incepator. Lucreaza in conditii dure de desert, cu mult nisip, dromaderi si putina apa. Nu, nu e berber, e un roman specializat in chestii nucleare. Il cheama Cristi Gratiani si munceste, nu gluma, de multi ani in afara Romaniei. 

     Intrebare: Cine esti si ce faci prin desert?

     Raspuns: Un inginer roman care a construit reactoare atomice, avioane si alte bazdaganii. In desert muncesc ca si Project Manager pentru Guvernul Saudit.. Tin in carca cam la 2 miliarde de euro investitii, fac mentenanta si operare.  

     Intrebare: De cata vreme esti plecat din Romania si cum ai ajuns sa lucrezi ''afara''?

     Raspuns: Plecat dupa ce treaba la Cernavoda a inceput sa puta si pentru ca nu pup dosuri si nu-s idiot si neispravit, am ramas pe drumuri.  Am descoperit ca-n tara, ca sa te angajezi paznic la metrou iti trebuiesc pile serioase. Asa ca m-am dus. 

     Intrebare: Relationezi cu conationalii in afara Facebook-ului? Sau nu prea ai in zona...

     Raspuns: Nu relationez cu romanii in general. Inclusiv aia de la Ambasada sunt fosti soferi si alti tipi bine cu dosare penale. Au adus de curand unul din tara si au incercat sa mi-l bage pe gat. Le-am spus ca daca-i moldovean (stii ca-i miros), sa si-l bage-n fund. M-au asigurat ca-i din Ploiesti si mi l-au  dat la telefon. Accentul de Galati este inconfundabil... Deci, pa.

     Intrebare: Ce astepti de la viitor? O intoarcere in Romania?

     Raspuns: Am copilul si nevasta acolo. In rest, sora-mea e o ciudata... o ahtiata dupa bani, Cam asta ar fi tot ce mai am si mormintele. Daca pot pleca sa nu mai aud vreodata limba romana, as fi foarte fericit.

     Intrebare: Un gand pentru conationalii tai din Diaspora. 

     Raspuns: Povestea cu "Fie painea cat de rea", e o traznaie... Nimeni nu spune toata fraza asa cum e in realitate: In Romania, fie painea cat de rea, tot ti-o fura cineva.  Asa ca dragi refugiati, stati departe de groapa aia de gunoi si daca puteti, nu mai trimiteti bani alora ( sa-si faca curat in tara!) si nu mai calcati pe acolo. Mottoul meu este: Prostia e contagioasa!

Pupaturi barbatesti!

Olaaa!

Corina Dima, un emigrant obisnuit

     Continui seria interviurilor cu emigranti obisnuiti si va prezint o conationala, care a venit de mica in Spania la parinti si a ramas aici. De la 16 ani, nu prea mai stie ce se intampla cu Romania si rar vede la televiziunea din Romania, anumite stiri care nu-i aduc prea mare bucurie in suflet. 
    Intrebare: La ce varsta ai ajuns emigranta si in ce imprejurari? 

    Raspuns : .In primul rand,mersi ca te-ai gandit la mine pentru al doilea interviu,stii ca te apreciez mult si ma bucur enorm ca pot sa te ajut. Am ajuns emigranta din momentul in care a trebuit sa ma revad cu parintii mei ,in Spania,la varsta de 16 ani, pentru ca ei aveau deja un an si jumatate in Madrid si eu ramasesem in ingrijirea unei matusi acasa,in Romania.Ei de cand au plecat ,stiau ca nu se vor mai intoarce dar au vrut ca eu macar sa termin liceul in Romania inainte sa vin in Spania, desi stiau ca imi voi continua studiile aici. Drumul pana in Madrid l-am facut singura.

    Intrebare: Cum ti s-a parut scoala in Spania fata de Romania? 

    Raspuns : .Destul de diferita. Iti explic: cand am ajuns in Spania, imediat ai mei m-au inscris la scoala, pot sa zic ca nu era deloc greu ,dar nu in sensul ca aici s-ar face mai putina scoala...`pur si simplu,metoda profesorilor de a preda era mult mai apropiata, mult mai putin stres, nu era vorba ca daca nu ai luat un examen automat esti prost, nu era atat vorba de note, cat era vorba de a intelege si de a ajuta toti elevii. Tin minte ca in Romania mereu erau examene orale, scrise, lucrari, teze, iesit la tabla pentru nota, media notelor si asa mai departe. In Spania ai un singur examen pe trimestru la fiecare materie si dupa aia, ocazia de a-l recupera in caz ca nu ai aprobat. In rezumat,mi s-a parut mult mai usor a invata aici decat in Romania, mentalitatea profesorilor fiind foarte diferita de cea din Romania. Aici te simti ajutat, acolo te simteai vinovat cand nu stiai ceva.

    Intrebare: Ce lucrezi si cum te-ai adaptat la sistemul social din Spania? 

    Raspuns:  Lucrez momentan ca receptionista intr-un concesionar BMW,(dealer BMW), am lucrat inainte ca auxiliar de informacion in centre culturale din Madrid si prima data am lucrat pe postul de comercial pt o companie de telefonie mobila si internet, desi era mai mult ca un hobby pentru ca eram platita la comision si inca ma mai  duceam la scoala dimineata. Adaptarea la sistemul social pot sa zic ca este de 100%, dat fiind faptul ca putin am avut de a face cu cel din Romania, asa ca nu cunosc altul decat cel din Spania, ca sa pot face diferenta. O singura data a trebuit sa ma duc la medic in Romania cand aveam 15 ani, pentru o scutire medicala pentru scoala si a trebuit sa ii dau o ciocolata doctoritei. Aia a fost singura interactiune  cu sitemul social din Romania. Aici nici vorba. Asa ca pot zice ca adaptarea a decurs foarte bine. (rade)

    Intrebare: Socializezi cu conationalii?

    Raspuns:  Clar! Prietenele mele cele mai bune sunt romance si prietenul meu tot roman. Singura diferenta e ca pe parcursul anilor am invatat sa selectez la sange cu cine socializez.

    Intrebare: Crezi ca viitorul te va aduce in Romania? 

    Raspuns:  Hotarat, nu. Nu mai cunosc aproape nimic din Romania,din 2003 de cand sunt aici nu m-am intors decat o data, in 2009 ca sa imi scot permisul de conducere (si nici macar aia nu am reusit acolo) si sincer dupa 5-6 ani de Spania mi s-a parut diferita tara, adica atunci am realizat cu adevarat diferenta. Dupa aceea, de cate ori ma uitam la Digi Tv , pe parcursul anilor am inteles ca nu este nimic pentru mine in Romania, este o tara unde nu m-as mai putea adapta, motivele sunt o mie, dar vreau sa pun accent special pe mentalitatea romaneasca si aici includem :eu mor de foame dar trebuie sa arat ca am mai mult ca tine, femeia la cratita, spaga, etc....Intr-un cuvant, nu. Poate fi de la faptul ca, am petrecut aici jumatate din viata sau poate fi chiar ca nu imi place tara. Adica Romania e frumoasa,pacat ca e populata. In plus, cum am putin timp , vreau sa imi bag actele pentru a cere cetatenia spaniola.

    Eu ii multumesc Corinei pentru timpul acordat, este o tanara emigranta care si-a trait adolescenta aici in Spania si are un fel de a pune problema in alt fel. Este foarte interesant ca generatia tanara, se desprinde incet, dar sigur de Romania. 

Bucatica noastra de tara care iti aduce aminte de unde ai plecat

Consulatul Romaniei din Sevilla, ora 9.35 AM, astazi. 
Eu, Ligia si una bucata copil, intram increzatori inauntru. Nu erau multe persoane si de la intrare ne-a luat in primire un tip: ''Stati in hol pana termin eu cu lumea de-aici''. 
Zis si facut. Cuminti... asteptam. 
Termina cu tipii, niste bruneti care nu stiau sa scrie si le-a completat el formularele. 
Ne striga, ii explicam ca vrem un pasaport CRDS pentru copil, trage omu' trei formulare, ne explica clar ce trebuie sa scriem si unde, ne zice cat costa si ne arata copiatorul. 
''Bagati 20 de centi la fiecare copie si faceti copii dupa astea''- si ne arata dupa ce.
Ma duc si schimb la barul din colt, cumparandu-mi o cafea, ca altfel... aia nu au. :D
Ma intorc si dupa ce completam formularele... una din tipele de la ghiseu ne indica coada pentru pasapoarte. 
Ne asezam acolo si dupa vreo douazeci de minute, timp in care la coada cealalta s-au asezat o gramada, tipa de la pasapoarte ne anunta sa trecem la cealalta coada ca ea pleaca ''in spate''. 
Bineinteles ca am facut ca Coca Cola. Pai macar trebuia sa anunte care e ultimul pe care il preia si sa anunte ca ceilalti sa se care la coada cealalta. 
Imi raspunde pe un ton sec, care m-a scos din sarite si mai tare: ''Asezati-va dincolo, multumesc''. Cu o aroganta uimitoare. 
nu aveam ce lupte sa duc in situatia aia, ea fiind dupa geam si disparand, asta e clar, dar am asteptat linistit sa ne intalnim la fotografie. 
La preluarea actelor, a vrut sa-mi mai ciuguleasca 50 de euro pentru traducerea empadronului... dar noi aveam NIE. Japca pe fata. 
Mai mult, a incercat sa ma convinga sa nu ii fac CRDS pe care platesc 100 de euro, ca vezi Doamne, la 14 ani nu o sa-i scot buletin. 
Bai, ma lasi... trebuia sa platesc pentru pasaport in tara vreo 225 de euro basca sa-l zapacesc pe tata pe-acolo. Vor tipii sa te jupoaie, asta e clar. 
Toate reglate, mai stam inca vreo 40 min sa-i facem poza. 
Intru si tipa de la ghiseu, febletea mea de dinainte, m-a luat direct: ''Mi-ati facut plangere la MAE?'' 
Mai fata... am vrut sa ma opresc si sa-mi pun in functiune bunul simt. 
Mi-a explicat ca daca a gresit e din cauza ca are pste 200 de oameni pe zi, ca majoritatea sunt analfabeti si tigani si ca nervii lor au limite. 
Am indrumat-o spre un aprozar, sa vanda rosii daca e stresata si daca si-a ales meseria asta, sa faca cursuri de intarirea psihicului sa poata rezista. 
Si le-am mai explicat ca functionarul de la Ambasada este exact ca un ospatar, el neaducandu-ti carnati prajiti, in schimb te serveste cu formulare. 
Nu stiu ce a inteles din ce i-am povestit, dar sigur o sa-mi tina minte moaca data viitoare. 
Lovitura de gratie a fost data cand le-am zis ca vreau pasaportul sa-l trimita prin posta. 
A venit o cucoana, cu gura mare, ca nu se mai poate, ca s-a facut asa, dar acum nu se mai poate. 
Dupa ce i-am explicat ca i-am dat 100 de euro si trebuie sa tina tonul jos, si-a revenit femeia si a coborat din copac. 
Zice ca nu stie daca il preiau si trebuie sa plateasca ei taxele. 
Ma doare-n cot... eu am facut cererea, i-am pus sa-mi dea numar de inregistrare la ea cu japca, pentru ca se uita patrat si nu intelegea de ce vreau sa o inregistrez si astept sa-mi trimita pasaportul ca in orice tara civilizata. 
Este urat ce fac si ce se intampla. 
Am vazut oameni sarmani, de toate etniile, umiliti si certati, pusi la colt ca pe animale, Oameni care nu stiu cum sa se impuna in fata Marelui Functionar de Consulat. 
Tipul de la poarta, este cel mai de treaba dintre ei. Desi la prima vedere pare mai ciudat, este cel care ii ajuta pe toti care nu stiu sa scrie si sa citeasca sa-si completeze formularele. 
Cat am stat acolo, nu a refuzat pe nimeni. 
Sper sa nu mai am nevoie curand de Consulat. Dar daca mai am nevoie, am sa fac la fel. Nu am sa ma las umilit la mine in tara, pentru ca bucatica aia de pamant este Romania.

Emigranti... asta suntem

Intru in casa si ma loveste un miros puternic de sarmale, care ma duce instantaneu cu gandul la Craciun. 
Ma uit in jos, la slapii mei de doi euro si constientizez ca e cald si de fapt e Pastile. Vad si ouale vopsite pe masa din bucatarie si drobul pregatit langa ele. 
Afara e cald si am ganduri si sentimente amestecate, fara mare parte din familie, la 4000 de km departare de tot ce inseamna radacina a mea. 
Nu-i bai... asa a fost in ultimii 10 ani, aproape ca am ajuns sa credem ca asta e starea normala si fireasca a lucrurilor. 
Si totusi mie dor de mama. Si de tata. Si de toti cei dragi de-acasa. 
Mi-e dor de ei tot timpul, nu doar de sarbatori. Eu sunt un dezradacinat partial, o parte din gandurile mele ramanand acolo. 
Poimaine, o sa ne luam oua si cozonac la plaja si o sa ne bagam picioarele in ea de mare, cu un ou intr-o mana si o bucata de cozonac in cealalta si o sa vorbim cu bunicii prin video telefon, sa ii simtim si pe ei aproape. 
Emigranti... asta suntem.