Continui seria interviurilor cu emigranti obisnuiti si va prezint o conationala, care a venit de mica in Spania la parinti si a ramas aici. De la 16 ani, nu prea mai stie ce se intampla cu Romania si rar vede la televiziunea din Romania, anumite stiri care nu-i aduc prea mare bucurie in suflet.
Intrebare: La ce varsta ai ajuns emigranta si in ce imprejurari?
Raspuns : .In primul rand,mersi ca te-ai gandit la mine pentru al doilea interviu,stii ca te apreciez mult si ma bucur enorm ca pot sa te ajut. Am ajuns emigranta din momentul in care a trebuit sa ma revad cu parintii mei ,in Spania,la varsta de 16 ani, pentru ca ei aveau deja un an si jumatate in Madrid si eu ramasesem in ingrijirea unei matusi acasa,in Romania.Ei de cand au plecat ,stiau ca nu se vor mai intoarce dar au vrut ca eu macar sa termin liceul in Romania inainte sa vin in Spania, desi stiau ca imi voi continua studiile aici. Drumul pana in Madrid l-am facut singura.
Intrebare: Cum ti s-a parut scoala in Spania fata de Romania?
Raspuns : .Destul de diferita. Iti explic: cand am ajuns in Spania, imediat ai mei m-au inscris la scoala, pot sa zic ca nu era deloc greu ,dar nu in sensul ca aici s-ar face mai putina scoala...`pur si simplu,metoda profesorilor de a preda era mult mai apropiata, mult mai putin stres, nu era vorba ca daca nu ai luat un examen automat esti prost, nu era atat vorba de note, cat era vorba de a intelege si de a ajuta toti elevii. Tin minte ca in Romania mereu erau examene orale, scrise, lucrari, teze,
Intrebare: Ce lucrezi si cum te-ai adaptat la sistemul social din Spania?
Raspuns: Lucrez momentan ca receptionista intr-un concesionar BMW,(dealer BMW), am lucrat inainte ca auxiliar de informacion in centre culturale din Madrid si prima data am lucrat pe postul de comercial pt o companie de telefonie mobila si internet, desi era mai mult ca un hobby pentru ca eram platita la comision si inca ma mai duceam la scoala dimineata. Adaptarea la sistemul social pot sa zic ca este de 100%, dat fiind faptul ca putin am avut de a face cu cel din Romania, asa ca nu cunosc altul decat cel din Spania, ca sa pot face diferenta. O singura data a trebuit sa ma duc la medic in Romania cand aveam 15 ani, pentru o scutire medicala pentru scoala si a trebuit sa ii dau o ciocolata doctoritei. Aia a fost singura interactiune cu sitemul social din Romania. Aici nici vorba. Asa ca pot zice ca adaptarea a decurs foarte bine. (rade)
Intrebare: Socializezi cu conationalii?
Raspuns: Clar! Prietenele mele cele mai bune sunt romance si prietenul meu tot roman. Singura diferenta e ca pe parcursul anilor am invatat sa selectez la sange cu cine socializez.
Intrebare: Crezi ca viitorul te va aduce in Romania?
Raspuns: Hotarat, nu. Nu mai cunosc aproape nimic din Romania,din 2003 de cand sunt aici nu m-am intors decat o data, in 2009 ca sa imi scot permisul de conducere (si nici macar aia nu am reusit acolo) si sincer dupa 5-6 ani de Spania mi s-a parut diferita tara, adica atunci am realizat cu adevarat diferenta. Dupa aceea, de cate ori ma uitam la Digi Tv , pe parcursul anilor am inteles ca nu este nimic pentru mine in Romania, este o tara unde nu m-as mai putea adapta, motivele sunt o mie, dar vreau sa pun accent special pe mentalitatea romaneasca si aici includem :eu mor de foame dar trebuie sa arat ca am mai mult ca tine, femeia la cratita, spaga, etc....Intr-un cuvant, nu. Poate fi de la faptul ca, am petrecut aici jumatate din viata sau poate fi chiar ca nu imi place tara. Adica Romania e frumoasa,pacat ca e populata. In plus, cum am putin timp , vreau sa imi bag actele pentru a cere cetatenia spaniola.
Eu ii multumesc Corinei pentru timpul acordat, este o tanara emigranta care si-a trait adolescenta aici in Spania si are un fel de a pune problema in alt fel. Este foarte interesant ca generatia tanara, se desprinde incet, dar sigur de Romania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu