Parerea mea, nu e a mea...

Azi am reusit sa-l conving pe unul, ca parerile lui personale, nu-s in totalitate ale lui.
Dupa o discutie de aproximativ 20 de minute in contradictoriu, am ajuns la punctul sa-l fac sa spuna ca mine, cu argumente si mult chin, ce-i drept.
Dupa care, i-am aratat ca opiniile noastre sunt defapt opiniile celor cu care petrecem cel mai mult timp.
Ca si in politica. Unii sunt basisti, altii macovisti, altii johanisti... majoritatea au importat opiniile celor mai multi din grupul in care traiesc si le-au insusit si se bat pentru ele.
Daca trec in cealalta tabara, automat se ''destupa'', desi niciodata nu au fost ''incuiati'' si isi schimba forma de a gandi.
Opiniile noastre sunt foarte putine din ale ale noastre.
Felul in care gandim este puternic influentat de societatea in care traim, de frustrarile pe care le avem si de felul in care am crescut.
O sa vedeti ca cei care au fost saraci si multi copii la parinti, sunt mai toleranti, mai putin predispusi la actiuni brutale, mai intelegatori cu cei din jur, pe cand cei care au avut de toate, sunt mai egoisti si mai frustrati in fata nevoilor.
Si pe Facebook, observati ca intotdeauna o sa te injure unul care nu are poze la profil, sau are profilul limitat, sa nu poti ajunge sa-l vezi, care nu ar face asa ceva daca ai fi fata in fata cu el, sau daca s-ar afla in public.
De ce? Nu de frica... dar i-ar fi jena.
Asa ca... daca vrei sa ai o opinie numai a ta, stai vreo doua luni in padure si emana o opinie despre ceva.
Nici atunci nu-i sigur ca e numai a ta.
Si nu, nu am copiat de nicaieri, este numai o observatie a mea, pentru ca de vreo doua zile sunt cativa care spun ca-s prost.
Opinia lor. Poate le-o schimb.

Biserica

Tin minte ca l-am dus pe fiu-meu la biserica si a trebuit sa stam in genunchi o perioada si sa-l ascultam pe tarcovnic sau ce-o fi el cum zice niste chestii pe care Calin sigur nu le-a reperat. 
Si cum stateam noi asa in genunchi, Calin imi zice: 
-Tati, mai stam mult? 
-Nu cred sa mai dureze, ii raspund eu...
Bineinteles ca slujba s-a prelungit si intre nu stiu care paragrafe, pac in genunchi si cruci si alte chestii... 
Eu, ca un adult imbecil, am crezut ca pe copilul ala de sapte ani, o sa-l incante sa vada asa ceva.
In timp ce el isi lua timid o pernuta sa si-o puna sub genunchi, eu eram preocupat sa nu faca galagie sa deranjeze lumea din jur.
Si dintr-o data mi-am dat seama cat de tampit sunt, ca-mi chinui eu copilul sa stea pe branci si sa-l doara genunchii, ba mai mult sa-l fac sa taca, cand el ar trebui sa chiuie si sa bata din palme intr-un parc.
Brusc, m-am ridicat cu Calin cu tot si m-am dus direct in masina sa plecam la o inghetata. Nu am mai repetat experienta asta si nici nu o voi mai face vreodata.
Copiii nu ar trebui luati la asemenea manifestari. Sunt 100% convins ca nu-s fericiti sa-si juleasca genunchii asa. Lasati-i sa-si juleasca genunchii in parc, pe bicicleta si in general la joaca. Biserica nu-i treaba pentru copii.

Ziua noastra

Ma trezesc dimineata destul de devreme si ma duc sa pun de cafea, ca de obicei.
Azi e ziua noastra, a amandorura si trebuie sa ies sa iau un buchet de flori.
Dupa ce se trezeste toata lumea, imi felicit nevasta si ea pe mine si-mi fac drum in oras.
Mai beau o cafea in colt la cafenea si merg la florarie, insfac un buchet de flori albastre, habar nu am ce erau dar mi-a placut culoarea si ma car spre casa.
Ii dau florile, pupaturi... si-mi zice: ''Flori albastre... la prima noastra aniversare impreuna, mi-ai adus margarete albastre.''
Habar nu am avut, nu mai tineam minte.
Femeile tin minte intotdeauna amanuntele care le-au facut fericite.

Emigrant

Azi mi-a scris cineva din Romania si spunea ca vrea sa plece. 
Cu orice pret. 
Totul e gri, totul e pe relatii si vrea sa-si construiasca o noua viata de emigrant. 
Emigratul nu este pentru toti. Asa cum nu toata lumea are puterea de a-si arunca in traista doi chiloti, trei tricouri si o pereche de sandale, sa ia un autobuz si sa se gandeasca la faptul ca o perioada s-ar putea sa traiasca sub un pod. 
Emigrantul nu e un tradator si in acelasi timp, cel care nu pleaca din Romania, nu este un las ca nu-si ia viata in piept. 
Aici e vorba doar de caracter, adaptare si dorinta de schimbare. 
Ganditi-va bine daca vreti sa plecati, aici nu va asteapta nimeni cu un covor rosu sa pasiti pe el, dar in acelasi timp, aveti mai multe sanse sa ajungeti sa traiti confortabil si demn.