Dupa o discutie de aproximativ 20 de minute in contradictoriu, am ajuns la punctul sa-l fac sa spuna ca mine, cu argumente si mult chin, ce-i drept.
Dupa care, i-am aratat ca opiniile noastre sunt defapt opiniile celor cu care petrecem cel mai mult timp.
Ca si in politica. Unii sunt basisti, altii macovisti, altii johanisti... majoritatea au importat opiniile celor mai multi din grupul in care traiesc si le-au insusit si se bat pentru ele.
Daca trec in cealalta tabara, automat se ''destupa'', desi niciodata nu au fost ''incuiati'' si isi schimba forma de a gandi.
Opiniile noastre sunt foarte putine din ale ale noastre.
Felul in care gandim este puternic influentat de societatea in care traim, de frustrarile pe care le avem si de felul in care am crescut.
O sa vedeti ca cei care au fost saraci si multi copii la parinti, sunt mai toleranti, mai putin predispusi la actiuni brutale, mai intelegatori cu cei din jur, pe cand cei care au avut de toate, sunt mai egoisti si mai frustrati in fata nevoilor.
Si pe Facebook, observati ca intotdeauna o sa te injure unul care nu are poze la profil, sau are profilul limitat, sa nu poti ajunge sa-l vezi, care nu ar face asa ceva daca ai fi fata in fata cu el, sau daca s-ar afla in public.
De ce? Nu de frica... dar i-ar fi jena.
Asa ca... daca vrei sa ai o opinie numai a ta, stai vreo doua luni in padure si emana o opinie despre ceva.
Nici atunci nu-i sigur ca e numai a ta.
Si nu, nu am copiat de nicaieri, este numai o observatie a mea, pentru ca de vreo doua zile sunt cativa care spun ca-s prost.
Opinia lor. Poate le-o schimb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu