Biserica

Tin minte ca l-am dus pe fiu-meu la biserica si a trebuit sa stam in genunchi o perioada si sa-l ascultam pe tarcovnic sau ce-o fi el cum zice niste chestii pe care Calin sigur nu le-a reperat. 
Si cum stateam noi asa in genunchi, Calin imi zice: 
-Tati, mai stam mult? 
-Nu cred sa mai dureze, ii raspund eu...
Bineinteles ca slujba s-a prelungit si intre nu stiu care paragrafe, pac in genunchi si cruci si alte chestii... 
Eu, ca un adult imbecil, am crezut ca pe copilul ala de sapte ani, o sa-l incante sa vada asa ceva.
In timp ce el isi lua timid o pernuta sa si-o puna sub genunchi, eu eram preocupat sa nu faca galagie sa deranjeze lumea din jur.
Si dintr-o data mi-am dat seama cat de tampit sunt, ca-mi chinui eu copilul sa stea pe branci si sa-l doara genunchii, ba mai mult sa-l fac sa taca, cand el ar trebui sa chiuie si sa bata din palme intr-un parc.
Brusc, m-am ridicat cu Calin cu tot si m-am dus direct in masina sa plecam la o inghetata. Nu am mai repetat experienta asta si nici nu o voi mai face vreodata.
Copiii nu ar trebui luati la asemenea manifestari. Sunt 100% convins ca nu-s fericiti sa-si juleasca genunchii asa. Lasati-i sa-si juleasca genunchii in parc, pe bicicleta si in general la joaca. Biserica nu-i treaba pentru copii.