Furia din noi

Nu-ti mai iese din minte sa emigrezi, toate iti merg pe dos, la tine in tara ti se pare ca te sufoci si nu vezi decat o singura solutie, sa pleci, sa-ti faci un nou rost, intr-o tara civilizata unde ai auzit ca toate sunt ok, nu se da spaga, oamenii sunt draguti, sistemul sanitar e primitor si angajatorii nu-ti incalca drepturile. 
Cu cincizeci de euro in buzunar si cu un bilet de autobuz, pleci catre un nou inceput, vrand sa te eliberezi. 
Care are noroc de ceva neamuri la care sa stea, e ok... care nu, o perioada poate alege si umbra unui pod, o cutie mai mare din vreo zona parasita, important e sa faca niste bani sa supravietuiasca. 
Mergi in locuri unde se strang romanii, incerci sa afli ceva de munca si pana la urma gasesti la vreun conational care e de multa vreme aici. 
Si ti se pare putin pe cat muncesti, dar nevoia te impinge sa o faci, pentru ca stomacul tau isi cere portia si trebuie sa i-o dai ca sa poti continua. 
Aici afli ca empatia, mila si corectitudinea nu exista, asa cum te asteptai cand ai plecat. Afli ca acel conational care ti-a intins mana, nu a facut-o din bunatate, a facut-o doar pentru ca esti nou si poate ''sa traga pe tine'' pana te destepti si n-o sa mai accepti. Afli ca duminica la biserica lumea se aduna sa vada ce e mai nou in comunitate, cine a mai falimentat, de cine s-a aflat ca face bani sau a falimentat, cine si-a mai luat o masina noua, mai putin sa se roage si sa fie iertatori cu aproapele. 
Si trece un an, apoi doi si tot asa... si te destepti, incepi sa cunosti bastinasi, oameni care intr-adevar au nevoie de munca ta, oameni care nu te tin degeaba dupa program, oameni care iti platesc pretul corect pentru munca ta si te apuca o furie interioara de zici ''nu mai vreau sa vad romani niciodata''. 
Si incepi sa ocolesti romanii, cand esti in magazin si auzi romana incepi sa vorbesti cu nevasta in alta limba, doar nu te-or baga in seama. 
Dar si aceasta furie iti va trece, pentru ca romanii aia pe care nu vrei sa-i mai vezi, sunt vecinii tai, oameni care nu ti-au facut nimic, oameni care au trecut prin aceleasi experiente si te gandesti ca ''nu toti romanii sunt la fel''. 
Da... nu toti romanii sunt la fel. Este perfect adevarat. 
Si deja dupa ce treci de sapte sau opt ani in strainatate, nici macar nu mai urmaresti posturile tv romanesti, nu te mai intereseaza cine e la putere in Romania, ti-e egal de alegeri sau daca mergi la vot mergi doar sa mai schimbi o vorba cu compatriotii, copiii tai vorbesc romana stalcit si gandul ca mergi in concediu la cealalta ''acasa'' iti da fiori pe sira spinarii. 
Incepi sa nu te mai uiti urat si ciudat la gay, nu te mai oripileaza copiii cu dezabilitati care incearca sa se joace cu copilul tau, il lasi chiar si cu copiii de tigani sau de negri, ceea ce era de neacceptat in tara. 
Cand ramai fara rudele din tara, fara parinti mai ales, decizi sa nu mai mergi acolo, pentru ca mai ai multe de vizitat in celelalte colturi ale lumii.
Si copiii tai nu au nicio tangenta cu Romania, doar telefoanele date la bunicii care acum nu mai sunt... 
Incet si sigur, dupa douazeci de ani, o sa stai sa te intrebi ''cum naiba de puteam sa mananc dimineata la prima ora paine unsa cu slanina''... Si sarmalele le ocolesti ca iti pica greu la stomac, pentru ca au afumatura si-ti vine pe gat inapoi. 
Dar intotdeauna vei spune ca esti roman. Pentru ca vrei sau nu vrei, acolo te-ai nascut si asta ti-e neamul.

Romanii sunt la fel si acasa si in strainatate

Stati in Romania si aveti vecini care nu va sufera ca v-ati luat o amarata de Dacie noua. Si va ganditi ca trebuia sa o schimbati pe aia veche, ca era prea subrezita si nu intelegeti de ce se uita chioras aia de la scara la voi, ca in fond e un rahat de masina ieftina.
Nu disperati... daca plecati afara din tara, se intampla la fel cu romanii care stau in oras cu voi. Se uita patrat la voi daca vad vreo innoire.
Macar in Romania ai parte de vreo douazeci de vecini cu priviri strambe, ca ceilalti nu va stiu. Dar afara... toti din oras te stiu si nu scapi.
Ai un magazin de cartier si ai vreo doua vecine care nu cumpara de la tine ca nu le place cum te imbraci? Nu-i bai... Daca ai sta in Diaspora si ai avea chioscul asta, trei sferturi dintre compatrioti nu ar veni, sa nu-ti faca maciuca mare. Lasa ca gasesc si la bulgari marfa de-a ta.
In Romania serviciile sunt frecventate de romani, pentru ca altceva nu gasesti. Dar in strainatate daca ai ca roman ceva...  Coaforul, frizeria, serviceul auto, sau vopsitoria ta, ''dupa ce ca e scumpa mai e si proasta mana de lucru'' - asa spun majoritatea, desi nu au trecut niciodata pe la tine.
Noi nu ne cautam intre noi. Nicaieri. Iar cand ne gasim, nu stim cum sa ne ocolim. Si nu e ok.

Vacanta cu conationalii

S-a facut iulie, am dat de dracu' noi astia din Diaspora.
Vin conationalii in concediu la mare prin satele noastre.
O sa-i vedeti cu lanturile lor de aur groase cat degetul la gat, cu fitele lor de europeni care cauta servicii de cinci stele si sa vedeti cum berea nu e destul de rece, nu e destula in pahar, are prea multa spuma f*tui in gura de spanioli care ''vrea sa ne fura'', cum sezlongurile alea sunt prea jegoase si-s pline de nisip. cum nu se compara Benidorm cu luxul din Mamaia sau Marbella cu plaja cu nisipul fin de la Costinesti.
''Ghiv mi bir end ais tu put hir'' si ii arata o cutie de-aia frigorifica, in care vrea sa-si raceasca sucul luat dintr-o alimentara.
Nu i se da si urmeaza ''te-n gura de rapanos, te caci pe tine la niste gheata''... el nestiind ca in jurul lui sunt inca o gramada de urechi care stiu romana.
Supermarketurile se golesc de uleiul de masline si conservele de ton, auzind foarte des ''da bre si sticlili alea doua ca e ultimile''.
Iar noi... gasim rafturi goale de la lacustele astea care inghit orice conserva de peste mai ieftina ca in patria muma.
Nu mai zic... nu se mai gasesc seminte pe rafturi decat dimineata, dupa ora 10.00 ele disparand complet, ca se duce lumea la plaja.
Salam si Adi Minune, sunt la competitie cu Melendi sau Pablo Alborán, telefoanele conationalilor zbarnaind in ritmul scuiparii semintelor.
Servetelul ingropat in nisip si nedus la cos este noua metoda prin care romanii fac magie pe plajele din Spania, adica se joaca de-a disparitia servetelului cu care tocmai s-au sters la gura.
Cei mai fericiti sunt ca-s dusuri pe plaja si aici wc-urile nu au taxa.
Sa aveti vacanta placuta. :D

( Asta este un text scris ''la misto'', ca raspuns la articolele scrise despre diasporeni. Turistii romani, in strainatate sunt printre cei mai educati si curati turisti, v-o poate confirma orcine)

Romanii, intre a fi tolerati si a fi toleranti

    Foarte des am auzit de la conationali de-ai nostri, ca romanii nu-s cine stie ce valori, ba chiar sunt tolerati in tarile in care au emigrat, tari cu un mai inalt nivel de civilizatie decat tara de unde au venit romanii.
    Chiar asa sa fie? Sa ne suporte strainii doar ca sunt ei extraordinar de toleranti si ''baieti buni''?
    Nu cred...
    Eu cred ca romanii care au emigrat, muncesc in locuri in care strainii nu faceau fata, sau erau prea comozi sa le accepte, muncesc in meserii care sunt cautate, sunt o forta de munca buna, muncitori care nu fac nazuri si care nu accepta sa stea ''pe dreapta'' cu ajutoare sociale.
    De la ingrijirea caselor, ingrijirea batranilor si copiilor, pana la ingineri, navigatori, comercianti sau medici si oameni de stiinta, romanii au acoperit foarte mare parte din plaja meseriilor cautate.
    Agricultura, constructiile, ingrijirea batranilor, sunt cele trei ramuri de baza in care se angajeaza romani. Si-s muncitorii preferati, pentru ca dau randament, muncesc mult si nu fac nazuri.
    Iar la final, pot spune ca romanii sunt cei care tolereaza multe, de la comportamentul patronilor, care se poarta cateodata cam ciudat pentru ca stiu ca romanul fara servici in strainatate nu se simte prea comod, pana la societatea in care traieste, care il pune la colt pentru ca ''au venit sa le ia munca''.
    E important sa intelegem, ca unii fara altii nu putem da inainte. Trebuie sa ne intindem o mana de ajutor unul altuia si sa ne toleram reciproc.

Daca nu noi, atunci cine?

Cum e dom'le sa fii roman in Diaspora si sa nu cumperi de la magazinul detinut de un roman, sa nu bei o cafea la cafeneaua unui roman, sa ocolesti frizeria unui roman, sa nu mergi sa mananci o prajitura la cofetaria unei romance, sa nu pui piciorul in service-ul unui mecanic roman, sa nu ai telefon de la singura companie romaneasca de telefonie?
Aaa... stiu. Au servicii proaste si nu se merita sa mananci vreo savarina si sa-ti iasa vreo buba, sau sa ti se intrerupa convorbirea tocmai cand povestesti despre bauta de aseara. 
Vreau sa va spun ca bastinasii se orienteaza spre serviciile romanilor, care in ultimii ani s-au dovedit a fi din ce in ce mai bune si la preturi onorabile. 
Au evoluat, si-au luat aparatura moderna, au magazine frumoase si au constientizat ca salamurile spalate cu otet, nu se mai pot vinde. 
Dati-le inca o sansa micilor intreprinzatori romani din Diaspora. 
Daca noi nu ne ajutam intre noi, cine sa o faca?

Ganduri despre refugiati

fotografia este de pe net

Au 10 si 11 ani, frate si sora din Siria.
Ajunsi aici in Spania de un an, o data cu valul de refugiati care a venit pe jos din Turcia.
Spania i-a primit cu bratele deschise, dupa ce au stat multa vreme intr-o tabara din Austria.
Abel si Shaina sunt doi copii frumosi, care au invatat sa vorbeasca repede in spaniola ca orice copil receptiv.
Au facut cateva clase in tara lor de origine, pentru ca bombele si tirurile de mitraliera i-au cam deranjat si au stat mai mult ascunsi.
Parintii lor sunt oameni normali, musulmani, mama nu poarta burka si tatal munceste la un serviciu pe care i l-au gasit autoritatile locale.
Jumatate din viata lor scurta, au trait-o cu teama, in mijlocul unui razboi pe care ei nu-l inteleg si nu prea au avut vreme sa se joace, sa cante si sa sa zburde, pentru ca a trebuit sa-si caute hrana zilnica, sa stea la cozi pentru ajutoarele ONU si sa se fereasca de arme.
Si ma gandeam la copilul meu, care e fericit si nu are nicio grija. Asa ar trebui sa fie orice copil din lume, de orice natie. Fara ura, fara prejudecati si fara sa oprimam social pe nimeni.
Dintr-un fotoliu cu o cafea in mana, e foarte usor sa spunem ca nu trebuie sa facem nimic, ca nu trebuie decat sa-i tinem la departare, ca ne imbolnavesc sau ca ne strica noua civilizatia.
Va rog sa va ganditi la asta, inainte sa va incruntati si sa nu acceptati ca si ei sunt niste fiinte care au nevoie de o viata normala, veniti dintr-o civilizatie plina de ura si razboaie si e normal sa se poarte ciudat intr-un fel.

Mi-am dat seama ca nu apartin Romaniei

Imi facusem o casa, aveam un loc stabil si mi se nascuse un copil, viata incepuse sa se aseze pentru mine si credeam ca asta este rostul oricarui om, sa vina de la servici, sa-i sara copilul in brate si sa-l astepte nevasta cu ciorba fierbinte...
Pentru ca asa am vazut la tata, asa am fost crescut si ma multumeam ca am sa mananc bine si sa ma descurc pe la spital, pe la primarie, ca la urma urmei, ii mai descurcam si eu pe altii cand aveau nevoie.
Declicul pentru explozia din mintea mea, a fost intr-o vacanta la Madrid, la un amic de-al nostru, cand i-am spus ca as vrea si eu sa ma inregistrez ca stau in Spania. Mi se parea aproape imposibil si dupa cum povesteau altii, era un sistem impenetrabil, mai ales pentru romani.
''Nicio problema, imi raspunde, maine mergem dimineata la primarie si te inregistram acolo''.
Dimineata m-am trezit si urmandu-l am intrat spasit in Primarie, in urma lui... a scos un bon de ordine de la o masina si ne-am asezat pe o bancheta sa ne uitam la un televizor la care se derulau numerele de ordine.
Dupa aproximativ zece minute de asteptat, cu aerul conditionat care imi inghetase spinarea, ne prezentam la biroul cu pricina. Birou, nu ghiseu, ati citit bine.
Ne-am asezat pe scaune si i-am dat pasaportul meu oficiantei care era toata numai un zambet.
Dupa alte zece minute plecam de-acolo cu o hartie prin care certifica faptul ca eu stau la adresa la care am declarat-o.
Asta m-a facut sa imi schimb ideea despre viata pe care trebuie sa o traiesc de-acum incolo. O intamplare banala, care mi-a marcat toata existenta de dupa.
Mi-am dat seama ca se poate trai frumos, fara spagi si fara atentii, mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma complac intr-o viata anosta doar pentru ca am facut o casa, ca nu trebuie sa-mi cresc copilul intr-un loc inchis in mentalitati si obiceiuri slugarnice.
Si am hotarat sa plecam, sa ne eliberam de povara pe care o purtam.
Nu este important doar sa traiesti, este foarte important si cum traiesti. Nu apartii niciunei tari, niciunui pamant anume, esti un om pe Pamant care trebuie sa aiba o viata frumoasa.
O casa, o masina, sau orice lucru, nu te pot tine pe loc. Trebuie sa te gandesti ca este important sa traiesti fericit, liber si neingradit de nimic, nici macar de obiceiuri sau traditii. Fii liber, lasa mintea sa gandeasca exact cum vrei tu, nu cum vor altii.
Daca as da timpul inapoi, as ruga-o pe mama sa plece din tinerete, sa ma nasc acolo unde ii este ei bine. Pentru ca in Romania comunista nu i-a fost bine cu siguranta.
Mi-am dat seama ca nu apartin Romaniei. Nu apartin niciunei tari. Merg unde mi-e bine si ma simt fericit.