Si m-am agitat pana acum, sa fac ceva bun pentru omenire, dar nu prea mi-a iesit...
Orice bere pe care o bei ziua, sau orice cutie de lapte, o pisi seara si a doua zi o iei de la capat.
Stim clar ca murim, inca din frageda pruncie, dar tot ne agitam sa ne facem o casa mai mare, sa adunam mai multa mobila, sa ne cumparam niste masini scumpe si sa agonisim zi de zi, spre disperarea unor vecini care vor si ei sa fie ca noi.
O tampenie...
Ma bucur ca il am pe fiu-meu, care, poate asta o sa fie realizarea mea in viata pentru omenire.
Sper sa descopere el ceva bun, daca eu nu am reusit. Si daca nu el, fiul sau fiica lui...
E singurul care ma motiveaza sa nu imi cheltuiesc banii pe alte bucurii ale vietii.
In momentul de fata, este investitia mea majora si unica.
In educatia lui si in sanatate.
In rest... la dracu' cu masini, case si alte obiecte.
Viata sa fie, ca in rest chiar nu mai conteaza. Ca-i numai una.
Si ma bucur, jur, cand il vad pe vecinul meu in Jaguarul lui rosu decapotabil. (nu are copii, deci sa se bucure de altceva care inlocuieste copilul)
Oricum, o sa fim toti vecini la 2 m sub pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu