Mandria diasporezului

Vrei sa-ti faci un dusman pe viata dintr-un roman plecat de ceva vreme din Romania si emigrat pe coclauri? Nimic mai simplu... afirma ca il vezi sarac si nerealizat, ca umbla cu masina aia zgariata si ca l-ai vazut ca intra in magazine de lucruri ieftine, iar ca final, zi-i sa-ti arate eticheta de la tricoul de pe el si razi de faptul ca nu stii firma producatoare, ca nu e renumita.
Eiii... din secunda aia, sa te tii, sa te astepti la razbunare, pentru ca nimeni nu a indraznit sa-i spuna ca e un sarantoc pana acum, ca doar nu degeaba si-a cheltuit toate economiile cand a fost acasa, sa-l vada aia din sat cu masina aia inchiriata de plateste si acum imprumutul ala de vacanta, sau cu costumul ala nou cu care a fost la nunta verisoarei, sau cu telefonul ala ultimul racnet a lu' ala micu', de niciun copil din sat nu mai vazuse asa ceva.
Asta e jignirea suprema. Cum sa-i spui tu asta, cand el are masina cea mai noua de pe strada, e imbracat cu hainele cele mai bune si munceste de dimineata pana noaptea tarziu, de apuca sa iasa cu masina numai duminica si sa poarte hainele de oras tot numai aici.
Cand toti aia nascuti in tara in care se afla acum, sunt niste lenesi care muncesc putin, stau numai la carciumi si in concediu, au masini ca vai de ele si mai mult se distreaza, de-aia nu au...
Il invidiaza toata lumea din cartier, ca el e cel mai rasarit din zona si ''indigenii'' au boala pe el ca se descurca si ca arata bine.
Lasand gluma la o parte si acum dupa treizeci de ani de emigrare masiva, foarte multi romani tin la eticheta de ''realizat'', le e jena sa spuna daca au probleme si se izoleaza in caz ca dau de greu in loc sa ceara ajutor, cum ar fi si normal.
Pentru ca de unde nu au avut, vor sa nu para ca iar nu au , ca trebuie ca lumea sa vada ca sunt ok, sa ii invidieze (chiar daca asta este numai in mintea lor) si cred ca asta o sa treaca numai dupa ce creste generatia asta care s-a nascut in afara Romaniei, sau care a ajuns in Diaspora la o varsta foarte frageda.
Am mai observat ca atunci cand un roman diasporean vrea sa il declaseze pe altul, incepe invariabil cu ''da-l dracu' de sarac, face pe smecherul si el e mort de foame'', fraza tipica a unui frustrat care chiar se descurca greu, dar macar se incurajeaza singur ca s-ar putea sa fie altul mai sarac...
Bineinteles ca nu am sa generalizez, stiu ca ce am scris aici o sa loveasca in multe orgolii, dar fiti sinceri cu voi insiva macar cateva secunde si ganditi-va daca macar ati intalnit astfel de discutii.
Puteti sa ma faceti albie de porci, ca nu e problema... zau.
Eu sunt un sarac, care conduce o masina obisnuita care are peste opt ani, stau cu chirie si cumpar chestii din magazine cu produse destul de ieftine, muncesc destul cat sa nu ma termin, copilul nu e premiantul orasului, e doar un copil normal si sanatos, si putin frustrat ca nu am masina noua, ca nu am telefon de ultima generatie, ca nu am haine de firma, ca nu-mi iau chestii scumpe...
De-aia nici nu ma supar daca zice vreunul ca-s sarac, pentru ca nu-s bogat. Noi sa fim sanatosi.