Am spus intotdeauna ca-s roman, am vorbit in romana si cand nu trebuia, e adevarat ca au fost oameni care zambeau la mine cu gura pana la urechi pana sa auda ca-s roman, iar dupa aveau un zambet de complezenta.
Am simtit asta pana in adancul sufletului meu, nu m-am revoltat, nu m-am ascuns cu natia mea, am constientizat ca e o cruce pe care o sa trebuiasca sa o port o buna bucata de vreme de-acum inainte.
Nimeni nu-i iubeste pe romani, nici nu trebuie, pentru ca nici noi nu-i iubim pe toti strainii.
Sunt respectuosi si civilizati, toleranti si cinstiti... exact ce avem noi nevoie dupa atatia ani de chin la noi in tara cu japitele de politicieni.
Nimeni nu pleaca pe galben la semafor, cam nimeni nu rateaza cosul de gunoi cand are o hartie de aruncat, lumea circula civilizat... semn ca esti intr-o tara normala, cu o normalitate cum ar trebui sa fie si la noi.
Se spune ca romanii sunt calzi fata de straini... or fi. Ce sa zic?
De cand sunt pe-aici, nimeni nu m-a deranjat, niciun spaniol nu m-a studiat pe strada sa ma scaneze cu ce-s imbracat, doar conationalii ajunsi pe-aici.
Toti iti zambesc si te privesc drept in ochi cand o fac, chiar daca nu te cunosc, spre deosebire de Romania unde daca razi la vreunul si il privesti in ochi, vine intrebarea de rigoare ''de unde plm ma cunosti tu pe mine, mah?''.
Eu am noroc... sunt in Spania, un adevarat paradis pentru romani, pentru ca spaniolii sunt extrem de toleranti cu emigrantii de orice culoare. ''Hay de todos'' - o expresie care se refera la faptul ca jigodii gasesti la toate natiile, nu-i bai ca tu esti roman, rus, bulgar, spaniol sau negru...
Nu mai simt nevoia sa ma intorc, nu mai simt nevoia sa vorbesc neaparat in limba natala, nu mai simt nevoia sa stau la cafea cu altii din natia mea, m-am universalizat... sa zic asa.
Si am sa vorbesc in romana oricand, oriunde si cu oricine, fara sa-mi fie jena, ca nu am de ce.
Faceti-va update, ca societatea in care traim a evoluat, hai sa o facem si noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu