Frica

Aveam vreo 25 de ani... nu eram un barbat dupa care sa moara femeile cand ma vedeau. 
Dar sansa mea, este ca stiam sa vorbesc din prima bine. Adica nu ratam sa arat ca nu-s imbecil si atunci puteam sa continui. 
Ea s-a lipit de mine fara sa stiu eu cand. 
Aveam o atitudine foarte ciudata, nu faceam niciodata avansuri femeilor. 
Nici pe ea nu am intrebat-o nimic. Nici macar daca vrea sa se marite cu mine. 
Este frumoasa. Intotdeauna a fost frumoasa. Toata, inclusiv sufletul ei e frumos.
Si dupa aproape douazeci de ani, imi e frica s-o cer de nevasta, sa nu o incurc.
Pentru ca eu, sunt asa cum sunt. Ma stiu bine si nu stiu ce a vazut minunata asta la mine.
Doar stiu ca-s norocos. Cel mai norocos.