Am un sentiment ciudat... cred ca simt toamna.
Desi ma port ca un adolescent din cauza lui fiu-meu, pentru ca il consider ca si fratele meu mai mic, totusi simt rugina frunzelor si albirea nejustificata a parului.
Ma misc usor, traiesc usor, respir usor, zambesc usor... dar toamna e in preajma.
Fac eu intr-un fel sa ramana vara cat mai mult. Dar ma tem ca timpul nu ma va asculta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu