M-am intins in iarba plina de trifoi, pe spate, la umbra unor copaci mari si batrani, care aruncau o racoare binefacatoare trupului meu istovit si secatuit de atata caldura.
Eram asa istovit, incat simteam ca imi intra in cap o pietricica pe care ma asezasem, dar nu aveam puterea sa ma misc.
Ma uitam la trifoi, sa gasesc unul cu patru foi, sa simt ca nu m-a parasit norocul.
L-am vazut... si m-am linistit. Norocul nu ma parasise.
Cum nu ma parasise nimic bun din viata mea. Tot ce a fost bun, a ramas langa mine.
Doar obosisem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu